There is always a way to be better.

Cosmin Alexandru [Old] | There is always a way to be better.


Vreau o ţară ca a lor

Din: 9 March 2011

Încep să am speranţe despre cum va arăta România de peste 20 de ani. Dincolo de ce aseamănă generaţia mea cu cea care va contura România de peste două decenii, sunt câteva lucruri care, din fericire, ne separă. Mă întâlnesc frecvent cu tineri de peste 20 de ani şi mă bucur de tot atâtea ori. Au şi ei, cum aveam şi noi când eram de vârsta lor, energie şi încredere în propriile proiecte. Dar mai au câteva atuuri în plus.

Noi am trăit cu certitudinea că avem putere doar dacă ţinem informaţia numai pentru noi. Că orice împărtăşire ne slăbeşte poziţia de control şi influenţă. În multe organizaţii, paradigma e încă prezentă şi creează obstacole şi conflicte pe bandă rulantă. Ei cresc cu convingerea că dobândesc putere dacă împart ceea ce ştiu cu alţii. Organizaţiile pe care le construiesc tinerii de azi seamănă foarte puţin cu cele pe care le-am construit noi. Sunt organizaţii de comunităţi, nu de indivizi.

În linia asta, noi concuram să fim cât mai buni în dauna celorlalţi. Competiţia internă era maximal valorizată şi recompensată. Ei caută să fie cât mai buni împreună cu ceilalţi. Dinamica organizaţiilor şi a relaţiilor pe care le creează e foarte diferită. Nu sunt mai puţin competitivi, dar sunt mult mai puţin stresaţi, suspicioşi şi agresivi.

Noi am înlocuit planurile cincinale cu cele săptămânale. Gândeam pe termen foarte scurt şi preponderent la persoana întâi singular. Trebuia să obţinem mult, repede şi separat de ceilalţi. Ei gândesc pe termen mai lung, şi în general la persoana întâi plural. Pentru ei, „eu“ are sens numai în măsura în care sensul se poate împlini în „noi“.

Pentru că a trebuit să construim o lume nouă din nimic, noi am crescut căutând să ne dăm cele mai bune răspunsuri. Ei caută să-şi pună cele mai bune întrebări. Nu e o diferenţă de nuanţă, ci o cu totul altă lume. Cu cât mai repede în viaţă îţi pui sau ţi se pun întrebările potrivite, cu atât mai repede faci alegerile cele mai potrivite.

Cum n-am prea avut modele pentru lumea în care am fost aruncaţi după comunism, noi am vrut să ne desprindem cu orice preţ de cei de dinaintea noastră. Pentru ei pare foarte important să meargă mai departe împreună cu cei de dinaintea lor. Spre deosebire de noi, ei înţeleg că nu trebuie nici să ştie tot, nici să facă tot. E mai înţelept să găsească partenerii potriviţi. E reconfortant să vezi o primă generaţie care nu mai vrea să ia totul de la zero.

Noi am muncit pentru bani. Ei muncesc pentru ei înşişi. Nu se uită în primul rând la ce-şi pot cumpăra cu o sumă de bani, ci la ce fel de viaţă le poate oferi o sumă de bani. Nu de puţine ori fac alegeri din care câştigă mai puţini bani, dar în care simt că pot creşte mai mult şi mai frumos. Întoarcerea lor către frumosul din ei e cea mai mare şansă pe care o avem la frumosul dintre noi toţi.

Venind dintr-o lume strâmbă, noi am crescut ferindu-ne de rău. E felul în care arată şi acum societatea noastră: toţi părem să ştim precis cine şi ce nu e bine. Pentru ei asta e secundar. Ei cresc căutând modele despre cum e bine. Cea mai elocventă mi se pare comparaţia între mass-media noastre şi ale lor. În orice revistă a presei româneşti primesc, 8 din 10 ştiri sunt despre ceva ce nu e bine. Cineva a greşit, a omorât, a furat, a înşelat, a minţit, a făcut ceva condamnabil. E o zilnică plecăciune în faţa răului care ne întoarce unii împotriva altora. Pe „wall“-ul de pe Facebook, 8 din 10 postări sunt despre ceva ce e bine, frumos, util, curajos, creativ, generos. E o continuă reverenţă în faţa unor oameni sau întâmplări care te inspiră să devii mai bun împreună cu ceilalţi.

Din perspectiva asta, dispariţia presei aşa cum o ştim azi e o veste bună. Iar pentru că presa n-a fost în stare să înveţe să dea şi veşti bune, noua generaţie şi le dă singură. În felul acesta se transformă ea însăşi într-o veste bună care va înlocui treptat scrâşnetul din dinţi cu zâmbetul, suspiciunea cu încrederea, aroganţa cu modestia şi egoismul cu generozitatea.
(Articol apărut în numărul din 8 martie al Revistei 22)



2 Trackbacks/Pingbacks

  1. 09 03 11 10:52

    Cosmin Alexandru vrea o tara ca a lor… | RomaniaPozitiva

  2. 07 04 11 14:02

    Andrei Roșca - Organizatii de comunitati, nu de indivizi

21 to “Vreau o ţară ca a lor”

  1. E in aer. Fie ca e vorba de “wall-ul” de Facebook, de cartea lui Andrei Plesu sau de campanii publice. Incepe sa fie la moda sa vezi lucrurile bune. Si asta nu poate decat sa ne bucure :)

  2. Iulianj says:

    Un articol care mi-a adus zambetul pe buze si mi-a intarit speranta ca o Romanie noua se poate! :)

  3. Iulian Boia says:

    Fain articol, multe ganduri de bine si perspective incurajatoare!

    Totusi, ma gandesc ca, pe masura ce se contureaza cat mai vizibil un public care doreste stiri si analize echilibrate, presa va fi nevoita sa-si schimbe optica, macar din ratiuni strict economice, nu?

    Spor si voie buna!

  4. Daniela says:

    :) Felicitari pentru articol si mai ales , pentru gandurile bune. Si pentru incurajari 😀 Si articole ca astea se incadreaza tot la “un pas inainte spre evolutie” .

  5. vici says:

    Un articol care te inspira! Multumesc. E bine sa privesti si partea a plina a paharului. Ea exista…depinde doar cum si cand doresti sa o privesti.

  6. Doamne Ajuta!
    Iata ca schimbarea se produce…

  7. Cris says:

    Foarte fain articolul. Pentru noi este atat de normala lumea pe care ai descris-o, incat sinteza din articolul tau m-a facut sa ma simt foarte norocoasa. Multumim. :-)

  8. Oana says:

    Mi-a placut foarte mult sa citesc acest articol. Imi place sa vad ca suntem pe drumul cel bun si ca e speranta, multa speranta. La mai bine!

  9. Rares says:

    Cosmin, e un articol excelent!
    Ma inspira in cautarile mele si imi confirma ca semnalele pe care le-am vazut in conversatiile cu alti tineri nu sunt singulare. Mi se pare ca ai sintetizat frumos si simplu o realitate pe care nu avem cum sa o mai evitam.

  10. Miruna Mirica says:

    Urma de indoiala pe care iarna mi-a adus-o in suflet cu privre la “de ce facem aceste lucruri” sau “suntem oare prea naivi sa credem ca putem sa schimbam lumea” a fost spulberata la citirea acestui articol.

    Multumim pentru imaginea de ansamblu de care si noi mai avem nevoie din cand in cand.

  11. Razvan Pascu says:

    Asta incerc sa fac de cate ori am ocazia pe blog: sa fiu pozitiv si sa arat ca exista si lucruri bune in Romania….

  12. Adi.M says:

    Nu-mi amintesc vreodata sa fi citit un articol si sa fiu de acord cu el de la un cap la altul. Bravo!

  13. Mihai says:

    M-am regasit intocmai in articol de la un cap la altul

  14. Mihail Musat says:

    Ma bucura mult acest articol. Multumim Cosmin!

  15. Adelina says:

    EXACT! Multumim!

  16. Andreea says:

    Foarte bun articol, eu m-am regasit in ambele generatii (cu exceptia faptului ca in principiu nu citesc stirile romanesti pentru ca, intr-adevar te doboara).
    Sa speram ca vom avea mai multe articole ca acesta.

  17. Ramona says:

    In sfarsit un articol care lauda si nu blameaza noua generatie. Multumesc pentru o zi care tocmai a devenit mai buna! Viitorul sigur e mai luminos, datorita copiilor nostri.

  18. Livia says:

    Excelent articol

  19. Elena Bilcu says:

    Excelent articol si ceea ce imi place e ca tineretul de astazi este cel care v-a schimba viitorul ,nu numai al nostru ci al tuturor tarilor. Schimbarea nu va veni de la partidele politice care incearca fiecare in platforma pe care o au idei in care tineretul nu se regaseste.

  20. Gen Y says:

    Cosmin, suntem siguri ca vom face tot posibilul sa atingem si sa depasim asteptarile voastre: sa schimbam cu adevarat Romania. In primul rand pentru ca o datoram celor care au cazut la Revolutie in ’89.

  21. Gabi says:

    Pe site-ul business magazin a aparut un sondaj legat de cei nascuti dupa revolutie si aproape jumatate dintre respondenti considera ca generatia asta ca are mai multe defecte decat calitati.

    Am observat ca doar cei ce lucreaza cu tinerii constant au o parere mai buna, dar asta si din prisma faptului ca interactioneaza cu cei dornici de schimbare si sa munceasca, si nu cu cei dezinteresati de asa ceva.

    Practic opinia majoritara se axeaza pe reportajele mass-mediei (cluburi suprafrecventate, noi modalitati de fraudare a examenelor, antreprenoriat cu video-chat etc).

    Pe de alta parte, pot exista si diferente regionale, in sensul ca unele zone au mai multe posibilitati de dezvoltare non-formala, unde predomina multe asociatii si organizatii studentesti si in mod frecvent se organizeaza evenimente adresate tinerilor (de catre alti tineri).

    Nu-mi plac generalizarile, nici cele pozitive, nici cele pesimiste. Este frustrant doar ca intr-o societate obosita cu oameni obositi, entuziasmul este ucis din fasa.






↑ Sus