There is always a way to be better.

Cosmin Alexandru [Old] | There is always a way to be better.


Poveste cu final nefericit

Din: 12 November 2013

„Din Coreea până în SUA, toată lumea m-a întrebat de Dracula. Nu putem renunţa la acest mit. Construim şi un circuit al castelelor Dracula.“. Citatul aparține doamnei ministru delegat pentru IMM-uri, me­diu de afaceri și turism. Din­colo de faptul că doamna mi­nistru se exprimă pe pagina de Facebook ceva de speriat, afinitatea domniei sale față de Dracula reprezintă per­pe­tuarea unui eșec pe nedrept asumat de către România.

Dacă cel mai bun fel în care suntem în stare să ne pro­movăm către străini e printr-o poveste in­ventată tot de ei despre noi, viitorul nu sună bine deloc. Că doamna ministru nu e în stare să scrie corect nicio propoziție, darămite o po­veste, asta e clar. Că nici șeful domniei sale, primul între miniștri, nu e în stare să scrie o poveste și atunci copiază una, și asta e clar.

Dar, totuși, țara asta are nevoie de o poveste în care să creadă și care să-i adune energiile înspre ceva. Dracula e o poveste foarte bună, ca multe alte povești de la Hollywood, dar ea are rost pentru România doar dacă e un ca­pitol dintr-o poveste mai mare. Nu dacă e po­vestea.

Povestea României USL-iste e „Jos Băsescu“. Patetică, perdantă și inutilă. O poveste ade­vărată nu e despre jos, ci despre sus. Și pen­tru că un exemplu face cât o mie de ex­plicații, am să fac o paralelă cu Chile. Un stat care a ieșit din dictatură în 1989 și care numără azi 17,5 milioane de locuitori. Hai să vedem cum arată o poveste în sus.

Exporturile țării au crescut de la 9 miliarde de dolari în 1991 la peste 80 de miliarde în 2011. România a crescut de la 5 miliarde de dolari în 1990 la sub 50 de miliarde în 2010. În topul pe 2013 al Economic Freedom Index, Chile e pe un onorant loc 7, înaintea SUA, ca­re e pe 10. România, pe locul 59, înaintea Bul­gariei. Ca să nu mai vorbim de clasamentul Cor­ruption Perception Index 2012, unde Chile ocupă locul 20, imediat după Hong Kong, Ja­po­nia și SUA, iar România locul 66, după Gha­na, Lesotho și Kuweit. În 2011, suma in­ves­ti­țiilor străine directe era în Chile de 17,3 miliar­de de dolari. În România, de doar 2,5 miliarde.

Și dacă tot vorbim de sus, să vorbim de cel mai sus. Chile este cel mai mare exportator al lumii de: afine, struguri, prune, mere des­hi­dratate, păstrăv și somon de Pacific. România e cel mai mare exportator al lumii de nimic. Dacă s-ar putea exporta glumițele, bășcălia și de­rizoriul, am avea și noi un podium de ocu­pat.

Revenind însă la turism, un subiect drag doam­nei ministru, la nivel global procentul veniturilor din turism în PIB e de 9,2%. În Chi­le e de 3,2%. La noi, sub 1%. Chile are o stra­tegie națională al cărei obiectiv concret e să crească acest procent la 6% până în 2020. România n-are nicio strategie, să crească ni­mic, până nicăieri.

Asta dacă nu punem la socoteală un material intitulat Strategia națională de export a Ro­mâ­niei 2011-2015, creat în 2011, în ceea ce era pe atunci Ministerul Economiei, Co­mer­țu­lui și Mediului de Afaceri. Prima frază sună așa: „Competiția între țări, regiuni, grupuri de companii şi societăți individuale devine din ce în ce mai complexă, datorită globalizării şi liberalizării comerțului. Constrângerile la ni­ve­lul competitivității firmelor, în special în cazul IMM-urilor, sunt mai greu de identificat şi de depăşit. Într-o lume tot mai globalizată, fir­mele au tendința să conştientizeze cu întâr­ziere multe dintre constrângerile noi ce apar ca urmare a modificării unor condiții de ac­ces pe piețe, a introducerii unor noi re­gle­men­tări cum ar fi cele legate de reducerea emi­siilor cu efect de seră sau chiar legate de apa­riția unor noi modele de afaceri centrate pe tehnolgia informațiilor, pentru a cita numai câteva. Mai mult, puține firme sesizează opor­tunitățile deschise de astfel de constrângeri dacă adoptă o poziție creativă în afaceri“. Vă las să vă imaginați cât de creativ sună ur­mă­toarele 204 pagini și cât de utile sunt ele vre­unui exportator din țara asta.

Nu e de mirare că mediul de afaceri e trans­ferat de la un minister la altul. Înainte era la Economie, acum e la Turism. Traiectoria pare înspre Sport, Cultură sau, de ce nu, Minorități. Că oricum suntem în minoritate cei care pro­ducem performanță pe bază de obiective cla­re și strategii adaptate lor.

E greu de construit o poveste a unei națiuni. Primul pas e, însă, să înțelegi că-ți trebuie una. Ca să ajungi undeva, e util să decizi un­de. Prima condiție pentru excelență e ale­ge­rea obiectivelor. Nu poți străluci în toate, dar le poți rata pe toate. Putem aștepta să ne fa­că strategia Comisia Europeană, Banca Mon­dială sau FMI. Dar ei ne-o vor face în funcție de interesele lor.

În afară de postări pe Facebook, declarații de presă și intervenții în talk-show-uri, ar ajuta in­teresele României ca membrii guvernului să-și direcționeze energiile și înspre cifrele im­portante pentru domeniile de care răspund și înspre povestea care să le cuprindă. Alt­min­teri, din Coreea până-n Chile, tot de vampiri o să ne-ntrebe lumea.

În final, doamnă mi­nis­tru Grapini, nu pot să-mi rețin o curiozitate: când cei din SUA vă întreabă de Dracula, dum­neavoastră îi întrebați de Omul Păianjen?
(Articol apărut în numărul din 12 noiembrie al Revistei 22)



3 to “Poveste cu final nefericit”

  1. Mihai Maties says:

    Bravo Cosmin! super fain.
    ideea e ca trebuie sa facem noi povestea ca altfel nu o face nimeni.

  2. Cosmin Alexandru says:

    Păi cred că fiecare dintre noi o face în raza lui de acțiune. Iar raza conducătorilor e cea mai mare.

  3. dan danila says:

    la voi conteaza mai mult orgoliul sau fudulia decit faptul ca din povestea asta se poate obtine un brand renumit care sa aduca profituri si foloase reale oamenilor de acolo si tarii;dar nu-i nimic,profitam noi cei plecati si umblati pe la scoli de business:Wizard Tours Inc.ofera o aventura memorabila in Dracula’s land;a mountain biking and a historical adventure; click on the link http://www.rockiesexperience.com/us/our-tours/80-transylvania-romania.html






↑ Sus