There is always a way to be better.

Cosmin Alexandru [Old] | There is always a way to be better.


Nu am chef azi

Din: 30 April 2014

Inundațiile recente au scufundat și ultimul pe­tec de speranță pe care-l mai nutream des­pre cine ne conduce. Nu mârlănia colocvială a prim-ministrului României m-a frapat cel mai tare. „Mă“, „fă“, „bă“ și al­tele asemenea fac parte dintr-un repertoriu oarecum generalizat în care politicienii noștri reușesc sistematic să confunde lipsa de prețiozitate cu lipsa de respect. Abia re­plica următoare către mi­nis­trul Apelor m-a lăsat mască: „aveai chef de niște inun­dații?“. Și mască am rămas, pentru că n-am găsit niciun sertar în care să pun formularea asta.

M-am lămurit abia la câteva zile după acest episod, când am fost martor la un altul. Se pe­trecea într-un oraș sărac, undeva în România. O companie mixtă a sprijinit în ultimii ani, cu sume considerabile, proiecte sociale ale pri­mă­riei (parcuri, școli, grădinițe etc.). Acum, o delegație de la vârful companiei, formată din aproximativ zece români și străini, venea în vizită la primărie, pentru lansarea celui mai nou proiect, construcția unei clădiri pentru ser­vicii sociale ce avea să fie donată, la ter­minare, primăriei. În ușă, primarul dădea mâ­na, oarecum absent, cu oamenii care intrau, disciplinați, pe rând. După câteva strângeri de mâini, edilul dă ochii peste cap și zice: „Bă, frate, da’ mulți mai sunteți!“.

Am rămas tablou. Apoi mi-am adus aminte că avusesem ace­eași reacție cu câteva zile înainte, la replica lui Ponta. Și mi s-au limpezit apele. Pe oa­menii ăștia pe care îi alegem să ne conducă, după ce îi vo­tăm, îi încurcăm foarte tare. Ei au un program încărcat, cu priorități extrem de pre­san­te, cu responsabilități ini­maginabile și, din când în când, prea des, ori­cum, lumea din jur se trezește să îi implice în câte ceva de făcut. Asta îi irită și îi indispune la maximum. Le strică tot cheful.

Nu mă îmbăt cu apă rece. Am o oarecare idee despre cum arată politicienii români. Dar con­s­tat periodic că, de fapt, ei sunt mult mai rău decât arată. Mi-e clar că mulți sunt mincinoși. Iar cei de pe stânga sunt cei mai mincinoși pen­tru că promit mereu, fără să clipească, ceea ce știu sigur că nu vor putea îndeplini ni­cio­dată. Mi-e clar și că mulți sunt cinici. Iar ăștia de pe stânga sunt cei mai cinici pentru că iau vo­turi de la săraci pe care îi fac și mai săraci ca să se îmbogățească ei și ai lor peste orice măsură.

Dar am trăit cu o speranță, care se dovedește acum ca fiind iluzie, că ei mai au o urmă, cât de mică, de umanitate, de disponibilitate, de com­pasiune. Că în fața unor destine înge­nuncheate, a unor situații limită, mai au un organ mic și atrofiat al simțirii, care vibrează. N-au. Deloc. E ciment curat. „Stimată doam­nă ministru Doina, aveați chef de niște inun­dații?“ se traduce prin: „Ia uite-i și pe ne­ha­li­ții ăștia cum strigă ca proștii să-i ajutăm, de parcă noi le-am turnat apă-n curți, bă bă­iete! Hai frate, plimbă barca mai repede, că ne prinde ploaia și papagalii cu umbrelele sunt în barca ailaltă“.

Cinismul lui Ponta și al altor pontoși cocoțați în vârful ierarhiilor administrative a fost, însă, rapid umbrit de cel al medicilor de la Spitalul de Arși. Ei par să fi avut acces la o secțiune din Jurământul lui Hipocrate scrisă cu litere mici, în subsol, în virtutea căreia li s-a părut foarte normal să amâne de la operații urgente oameni cu arsuri și plăgi pentru a face loc, pe bani buni, unor persoane a căror maximă ur­gență era cum să o ardă mai profitabil prin Dorobanți sau în talk-show-uri de mare au­diență și de mare caracter.

Ne mișcăm pe contrasens. Din partea cealaltă vine, din păcate, un model de stat modern, ale cărui venituri, resurse și influență cresc con­tinuu. Noi îi opunem, tot din păcate, un mo­del din ce în ce mai distorsionat al omului aflat, într-o formă sau alta, în serviciul public. Un stat în creștere condus de indolenți, in­com­petenți și cinici e o combinație care se va dovedi masiv perdantă. Nu i-am amintit pe in­fractori, pentru că ăsta pare un front, singurul de altfel, pe care facem progrese.

Visez la ziua în care să deschidem alt front. Unul în care, în ziua alegerilor, milioanele de asistați și anesteziați care votează mereu așa cum le zice primarul, șeful, popa sau Antena 3 or să deschidă ochii mari, or să tragă aer în piept și or să zică: „Băi, știi ce, azi n-am chef. Nu mai am chef să votez politicieni care n-au chef de inundații, de investiții, de bun-simț, de dialog civilizat și, în general, de muncă în slujba celorlalți. M-am săturat să fiu mințit, prostit, manipulat și furat în fiecare zi“.

Până atunci, o să mai asistăm la un rând de ale­­geri europarlamentare în care partidele de la noi propun 10% oameni de valoare, care știu, vor și pot să facă treabă și 90% atâr­nă­tori de profesie care vor contamina în con­ti­nuare Bru­xellesul cu stilul românesc original de ser­vi­ciu public în beneficiu exclusiv privat. Ce chef aș avea de o prevedere legislativă în Par­la­men­tul European care să întocmească înainte de fie­care alegeri un clasament al ac­ti­vi­tății par­la­men­tare și să interzică ultimilor 10% din re­pre­zen­tanții fiecărei țări să mai candideze pen­tru un nou mandat. Poate așa le vine îna­poi cheful de muncă ăstora la care li s-a terminat.
(Articol apărut în numărul din 29 aprilie al Revistei 22)



4 to “Nu am chef azi”

  1. dan says:

    “Ţara e un simplu decor, un ornament retoric, un vag sunet de fond. Altele au politicienii noştri în sufletul lor” – valabil in orice domeniu – Andrei Plesu

  2. Diana says:

    Si uite asa acet “fa” a facut ca pro tv sa fie obligat sa plateasca cle cateva milioane bune de dolari datorie la stat… Tot raul spre bine…speram

  3. Catalin says:

    Astept si eu demult acel front, dar el nu va veni. Sa ne uitam in istorie, asa am fost dintotdeauna, ca natie, ca neam. Nici primul front nu se deschidea daca n-ar fi fost Uniunea Europeana.
    Singura sansa este ca institutia europeana sa-si mareasca puterea de decizie in Romania, sa guverneze altii pentru noi, nemti, finlandezi, sudezi etc, si atunci se vor deschide multe fronturi.

  4. Ovidiu says:

    Ar putea suna deplasat să vă mulţumesc pentru articol însă asta e ceea ce simt: m-am săturat de acest tip de comportament al politicienilor care e dublu nociv – o dată prin faptul că provoacă stări din registrul negativ iar apoi prin faptul că perpetuează acele stări dând un exemplu negativ celorlalţi concetăţeni “ce? de ce să fac altfel? Ce, nu l-ai văzut pe Băsescu/Ponta/Dragnea/etc. ce a făcut şi n-a zis nimeni nimic…” Tudor Chirilă a avut acea iniţiativă de a lua la mişto acest tip de comportament prin iniţierea şi susţinerea candidaturii parlamentare a acelui porc, animal de fermă. Nu a fost chiar cea mai bună mişcare din punct de vedere democratic – generalizarea e o secure grea care loveşte deopotrivă şi-n cei vinovaţi şi-n cei nevinovaţi – şi dacă cineva “curat” şi inteligent i-ar propune poate că împreună cu restul grupului Vama ar fi de acord să-şi îndrepte acea greşeală oferind drepturile piesei “Nu am chef azi” unei campanii media de spălare a spaţiului public de minciunile de campanie. Îmi vin mai multe idei şi o să vi le trimit pe mail, eu nu am resursele(timp, relaţii, bani) pentru a le implementa corespunzător dar sigur dvs. ştiţi pe cineva care le-ar aprecia şi ar avea şi interesul şi resursele de a le pune în practică.

    @Cătălin: Cred că orice schimbare autentică şi durabilă poate veni doar din noi, din acea nevoie de a face lucrurile bine care se află înăuntrul nostru şi pe care nu doar că cei mai mulţi n-o cultivăm dar chiar, mai ales în cazul politicienilor, turnăm beton aditivat peste ea ca să ştim că sigur nicio speranţă nu va penetra straturile groase de cinism şi agresivitate pe care le aşternem ca metodă de autoapărare. Dacă ne e impusă de cineva(UE, nemţi, finlandezi, suedezi etc.) atunci nu doar că vom merge în continuare cu principiul “zicem ca ei şi facem ca noi” dar poate că la un moment dat cineva va organiza o “rezistenţă în munţi” şi atunci mesajul original va fi şi mai distorsionat şi ne vom îndepărta şi mai mult de rezultatul pe care ni-l dorim. Cred că singura şansă e ca fiecare să facă pace cu sine pentru ca mai apoi să facă pace cu semenii şi împreună să putem alege pe cineva care se concentrează mai degrabă pe a construi ceva decât pe a-i pedepsi tardiv pe cei care n-au făcut-o. Nu mai am chef să văd oameni de stat plimbaţi cu barca de jandarmi ci aş vrea să văd o situaţie în care acei miniştri nu doar că se plimbă în inspecţie ci din proprie iniţiativă pun mâna să ajute la rezolvarea problemei într-o manieră corespunzătoare, demnă şi civilizată nu penibilă aşa cum făcea Emil Boc în acele momente când din poziţia de prim-ministru voia să-şi arate măiestria la coasă.






↑ Sus