There is always a way to be better.

Cosmin Alexandru [Old] | There is always a way to be better.


Psihologi obsedați de manageri psihopați

Din: 2 April 2014

A spune că unii manageri de top sunt psihopați e un truism inutil. Așa sunt și unii avocați, preoți, profesori sau artiști. Chiar și unii psihologi. A spune că majoritatea managerilor de top sunt psihopați e o aroganță gratuită. Obsesiile nu fac diferențe, sunt la fel de păguboase indiferent de meseria gazdei. Când ele devin, însă, măsura lucrurilor și, în special măsura profesională cu care evaluăm stările de fapt, intrăm pe o gheață foarte subțire.

Probabil că, prin natura meseriei, mulți psihologi intră în contact mai degrabă sau doar cu manageri cu o simptomatologie de psihopatie acută. În cei peste 20 de ani de când mă învârt în lumea business-ului autohton am avut șansa unor interacțiuni ceva mai bogate. Da, există oameni cu probleme de comportament la vârful ierarhiilor din companii. Însă, în egală măsură, există oameni care sunt modele de comportament pentru cei din subordine. Între acești poli dăm de o majoritate de manageri care se străduiesc din răsputeri să-și îndeplinească obiectivele pentru care sunt plătiți și să-i ajute și pe alții să facă asta.

Acest efort e guvernat, cel mai adesea, de presiuni al căror număr și intensitate psihologii nu le pot nici măcar visa, darămite trăi. În lumea reală accesul la o funcție de conducere nu e o plimbare în parc sau o reverie pe canapea. Nu există un consiliu de înțelepți care îi invită în capul mesei pe cei mai atenți, mai sensibili, mai pricepuți și mai devreme acasă dintre noi. E o luptă pentru putere care are în centru performanța și în jurul ei capacitatea de a crea și menține relații productive. Adică în stare să producă valoare.

Lumea ar fi trebuit să fie mai bună? Posibil, dar sunt situații și când ar fi bine să nu ningă. Ba chiar sunt multe în care, în același loc și în același moment unii ar vrea să plouă, altora le e indiferent, iar alții vor cu disperare să nu plouă. Cam așa e și în organizații. În conducerea oamenilor arareori există un răspuns universal și irevocabil bun. Distanța între teorie și practică e adesea lungă și întortocheată. Aspirațiile de mai bine sunt esențiale, dar ele trebuie ancorate temeinic în context. Altminteri există riscul să obții altceva sau pe dos decât ți-ai dorit.

Pendulul care ordonează excesele se mișcă în continuu. Există perioade și domenii în care managerii certați cu echilibrul fac legea și lumea are de suferit (vezi criza financiară produsă de ei în 2008). Apoi însă, vin alți manageri, care trebuie să fie mai mulți și mai buni ca să poată restabili un mediu de business sănătos. O dovadă foarte bună că omenirea nu e condusă de psihopați e și faptul că perioadele ei de echilibru relativ sunt mult mai lungi decât cele de criză acută. La fel e și în cele mai multe companii. Psihologia organizațională e un domeniu nou în România și sper că va progresa cât mai rapid. Avem nevoie unii de alții, dar nu ca să ne arătăm cu degetul unii altora defectele, ci ca să construim împreună soluțiile cele mai bune.

Nu sunt un specialist în psihologie, dar nu sunt nici străin de domeniu. Am trecut printr-o analiză, am citit mult, am învățat și am aplicat. Psihologia e una dintre cele mai mari cuceriri ale modernității. E păcat să o coborâm la nivelul stereotipurilor care contravin însăși menirii ei. A conduce oameni mai bine începe cu a te conduce mai bine pe tine însuți. Psihologia oferă cele mai bune căi de a ne înțelege și de a ne dezvolta înspre ce ne dorim să devenim.

Pentru cine crede că psihopatia e cu precădere apanajul managerilor recomand câteva călătorii cu taxiul în București sau cinci minute de talk-show în prime-time. Ca să nu mai zic de o campanie electorală. Oricare. Cred că ne-ar prinde bine tuturor să umblăm mai ușor cu pianul pe scări și cu etichetele generalizatoare. Mai ales că, atunci când te duci la psiholog, ultimul lucru pe care ți-l dorești e să-ți pună o etichetă. Asta găsești mult mai ieftin, pe toate drumurile. Și mi-e perfect indiferent dacă mă contraziceți.
(Articol apărut în numărul din 2 aprilie al ediției online a Ziarului Financiar ca reacție la acest articol)



3 to “Psihologi obsedați de manageri psihopați”

  1. Mihaela says:

    Eu nu va cunosc, dar stiu manageri cu care am lucrat care nu le-a pasat de nici un fel cand, dimineata la prima ora, le-a spus angajatilor ‘de azi nu mai lucrezi’. Credeti ca acei manageri au avut remuscari? Nu. Ma bucur ca unul dintre ei este acum in inchisoare.
    Stiu si manageri umani, si nu ma refer ca trebuie sa planga cu angajatul sau sa-i fie mila de el. Nu cred in mila.

  2. Mihaela says:

    Uitati si explicatiile clasamentului care mi se par foarte adevarate. Nu inteleg de ce va temeti de o eticheta, psihopat. Nu a spus nimeni ca sunteti psihopat. Chiar si reactia dumneavoastra mi se pare deplasata, ca un fel de aparare. Stiti cate etichete sunt in domeniul sanatatii mintale, de care sunt convinsa ca va feriti, nici nu vreti sa le auziti.

    http://cafegradiva.ro/psihopatii-profesii/

    http://time.com/#32647/which-professions-have-the-most-psychopaths-the-fewest/

  3. Cosmin Alexandru says:

    Mă tem de etichete pentru că ele sunt, de obicei, neadevărate. Pentru o reflecție ceva mai profundă recomand și acest articol: http://www.sott.net/article/255286-Martha-Stout-demolishes-Kevin-Duttons-book-on-the-wisdom-of-psychopaths






↑ Sus