There is always a way to be better.

Cosmin Alexandru [Old] | There is always a way to be better.


Ceva e putred 1

Din 29 October 2013

E greu să observi nivelul la care a ajuns prestația reprezentanților noștri în spațiul public și să nu te întrebi cum s-ar putea îndrepta lucrurile. În căutarea răspunsului ar merita reflectat la o altă întrebare: cum se face că, dintre toate elitele de la noi, cea politică se află în cea mai jalnică stare, comparativ cu nivelul european, cel puțin?

În sport, avem o elită de campioni care ri­va­li­zează de la egal la egal cu cei mai buni: gim­nastică, scrimă, canotaj etc. În educația de vârf, elevi români se întorc foarte rar de la o olimpiadă internațională fără premii consistente. În artă, ro­mânii încep să conteze în cinematografie și literatură. În business, avem an­tre­pre­nori și manageri care cons­truiesc sau conduc companii de succes în România și în afara ei.

Oriunde e nevoie de muncă, pricepere și dedicare per­so­nală, românii pot concura de la egal la egal cu omologii lor din societățile semnificativ mai dezvoltate. Unde e nevoie ca cei mai buni să fie aleși, sistemul de valori se răstoarnă. Noțiunile de bun, performant, va­loros capătă conotații care nu mai au nicio legătură cu ce am învățat noi despre ele. Citește mai departe →

Exercițiu de moderație 1

Din 16 October 2013

În România e azi poate cel mai greu exercițiu. Totul pare condamnat la exces: mizeria, furtul, lipsa de bun simț, gălăgia, nerăbdarea. Și nu în ultimul rând, vorbăria. Care, în ultima vreme și-a cam pierdut busola. Nu se vorbește doar enorm de mult în spațiul public, ci și din ce în ce mai urât. Invectivele au devenit un fel de salut, politicienii nu pot pot intra în dialog decât ca să ridice intensitatea ofenselor.

Acest refelx se răspândește destul de rapid: politicienii se spurcă între ei, ba chiar e un fel de competiție – care îl înjură mai tare și mai des pe celălalt trăiește cu convingerea că acumulează mai multe puncte; în artă se trimit public săgeți otrăvite între “genii” care nu încap pe aceeași planetă, în fotbal “vedetele” se șicanează public ori de câte ori au ocazia etc.

Deși politicienii și chiar unii intelectuali se uită cu rezerve la el, există un domeniu care rezistă cu brio. Citește mai departe →

Libertatea care ne ține captivi 4

Din 1 October 2013

La finalul recentei conferințe de la București despre inteligență emoțională, l-am întrebat pe Daniel Goleman, principalul promotor al subiectului la nivel mondial, dacă și ce di­fe­rențe de interpretare a con­ceptului a observat în diferite culturi ale lumii. Mi-a răs­puns cu un exemplu din Chi­na, loc în care semnul grafic care reprezintă inteligența emo­țională e un cuțit cu vâr­ful în jos, înfipt într-o inimă. Chinezii înțeleg prin inte­li­gență emoțională abilitatea de a-ți suprima emoțiile. Cam fix pe dos decât înțelege pro­povăduitorul sintagmei și nenumărații săi dis­cipoli.

Nu cred că trebuie să ajungem până în China pentru a ne lovi de diferențe semnificative de în­țelegere a conceptelor de bază cu care ope­răm în Europa, diferențe care plasează Estul și Vestul continentului mai departe decât ne place să credem. Libertatea e unul dintre lo­curile frecvente de confuzie și coliziune cul­turală.

În culturile occidentale, individualiste, în care se practică educarea copiilor în spiritul asu­mării propriilor calități, limite, aspirații și de­cizii, libertatea e înțeleasă ca o urmare a lor. Oamenii sunt încurajați să-și asume libertatea și să facă cu ea ceva benefic în primul rând pentru ei și apoi pentru cei din jur. Citește mai departe →

Ce ne scapă 16

Din 17 September 2013

Nonșalanța, chiar plăcerea cu care părinții își mint copiii mici e năucitoare. Că un me­di­ca­ment e bun, când nu e, că i-a furat pisica su­zeta, când i-a ascuns-o bunica, că o să-l duci în parc dacă doarme, iar apoi îl duci doar în camera cea­lal­tă, că Gigel o să-i aducă ju­căria înapoi, că la anul o să-i cumperi câine, când știi sigur că anul ăla pică fix înainte de paștele cailor, că mami și tati se iubesc la nebunie etc. etc. Ca să obțină ce vrea de la el, pentru adult e perfect jus­ti­fi­cat să mintă copilul. El e con­siderat un mic idiot anes­te­ziat emoțional care, pentru că nu vorbește și nu reacționează ca adulții, nu-și dă seama că e prostit sau, dacă-și dă, nu-l afectează de­loc.

Succesul tertipurilor mincinoase e adesea chiar motiv de mândrie, am auzit părinți și bunici ca­re și le împărtășesc pe post de „bune prac­tici“ și surse de inspirație. Lucrurile se mai tem­perează abia când copilul crește un pic. „A crescut ăla micu’, acu’ nu mai pot să-l fra­ieresc.“ Citește mai departe →

Pact de necoabitare 2

Din 30 April 2013

Îmi vine din ce în ce mai greu să scriu ar­ti­co­le cu subiect politic. Am sentimentul că scriu în răspăr cu realitatea politică românească, că, pe măsură ce o împing prin cuvinte într-o parte, ea o ia în cealaltă. Ur­măresc anevoios și mișcările politice. Mi se pare o con­ti­nuă pierdere de timp și de energie. Tot ce pare că mer­ge bine iese prost și invers. Mă văd în postura de a cri­ti­ca mult mai des decât îmi pro­pun, iar asta pentru că nu mai văd idei, proiecte și oa­meni în care să cred și pe ca­re să le sprijin. Am o pro­ble­mă, așa că o să iau măsuri. O să fac un pact de necoabitare cu o lume politică care și-a des­co­perit subit vocația coabitării. Mă recon­for­tea­ză un singur gând: n-o să ne simțim lipsa.

Anul 2013 va fi încununat de „realizări“: un text de Constituție coordonat de Crin An­to­nescu, aspirant la funcția de loază supremă în stat, un model de regionalizare asumat de Liviu Dragnea, tătucul unuia dintre cele mai se­vere modele de sărăcie la nivel județean din România, o sumedenie de companii de stat date pe mâna unor manageri privați al că­ror singur contact cu me­diul privat a fost demult, în pri­vata din spatele curții.

Absorbția de fonduri eu­ro­pe­ne pe următorul exercițiu fi­nanciar va fi fulminantă. O pre­­vestesc remarcile făcute de re­prezentanții Comisiei Euro­pe­ne în martie: „Propunerea fă­cută de Guvernul României nu întruneşte încă minimele condiții de calitate și cre­di­bi­litate pentru a permite un di­a­log informal eficient privind viitoarele documente de pro­gramare. La ul­ti­ma întâlnire, toate minis­te­rele au expus pro­priile lor nevoi sectoriale, fă­ră să fie susținute de o viziune strategică și fă­ră să fie suficient și consistent raționalizate și coordonate“. Ne-au spus elegant nu doar că suntem varză, ci chiar mai multe verze. Ur­mează barză, mânz și viezure, dar pe banii noștri, nu ai lor. Citește mai departe →

Un an plin de nimic Comments Off on Un an plin de nimic

Din 16 April 2013

Ministrul Niță declara recent că cine vrea să îi vorbească ar trebui mai întâi să citească, să studieze și apoi să vină la el. Fusese probabil inspirat de Ponta, care și-a manifestat public convingerea că niciun can­di­dat nu poate ajunge preșe­dintele României în 2014 fără sprijinul PSD. Nici liberalii nu se lasă mai prejos, prin Eu­gen Nicolăescu, care se arăta deplin sigur pe sine către jur­naliști luna trecută: „Ăia pe care dumeavoastră îi cu­noaş­teţi îi aduceţi la mine să-i con­ving că nu au dreptate să fie îngrijoraţi“.

Aroganțe pe toată linia, tocmai când „ză ma­dăr and ză fadăr“ al tuturor aroganților a ie­șit din pușcărie. Nu par a fi învățat nimic din căderea lui. Și el era foarte sigur, acum niște ani, că toți și toate se află la picioarele lui pe veci. Pare că majoritatea parlamentară are efec­te secundare severe. Cei care oricum se cre­deau buricul pământului încep să facă din asta o politică de stat. Dar câte burice să-nca­pă într-o țară atât de mică?

Toți politrucii ăștia pe care acum îi cam în­curcăm or să fie peste câțiva ani vai mama lor. Cine nu-i va uita îi va înjura ca la ușa cortului pe unde îi va prinde, pentru că nu vor fi reușit ab­solut nimic pentru dez­vol­ta­rea României. Deși planuri mari au. Varujan Vosganian ne în­demna profetic săptămâna tre­cută: „Încercaţi să înc­hi­deţi ochii şi imaginaţi-vă o Ro­mânie fără ştampile. Ro­mânia trebuie să nu mai aibă ştampile şi vă spun că în stra­tegia de reindustrializare vom avea acest lucru“. Să scăpăm de ștampile e un lucru bun. Să faci din asta o prioritate în stra­tegia de reindustrializare a unei ţări pre­su­pune să nu înțelegi deloc pe ce lume trăiești. Citește mai departe →

Îndreptarea dreptei 2

Din 2 April 2013

Clasa politică (ne) falimentează încet și si­gur. De o parte, Ponta și Antonescu, care arătau la conferința de presă de după con­gresul PDL ca un fel de Țociu și Palade cu jumătate de normă, iar de partea cealaltă, un pre­șe­dinte-vampir cu dinții to­ciți, în căutare de sânge proaspăt și popular.

Într-un mod mai puțin popular, la înaintare a fost trimis Cristian Diaconescu, fost fruntaș al PSD, căruia Mișcarea Populară vrea să i se opună acum cu succes. Probabil că politica are rațiuni care ne scapă nouă, votanților simpli. Dar oamenii politici ar trebui să aibă o rațiune care să nu ne scape.

Principala problemă nu mi se pare aceea că „reformatorul“ dreptei a ajuns aici din postura de reformator al stângii. Oamenii își mai schimbă opiniile. În ultima decadă, peste 50 de milioane de americani și-au schimbat opinia în privința căsătoriilor în­tre persoane de același sex. Dar astea sunt opinii personale.

Când ai opinii ideologice în virtutea că­rora vrei să conduci oameni, inclusiv pe unii care nu și-au schimbat radical opi­niile politice în ultimul an, ar mai fi ne­voie de ceva: să le explici un pic procesul. Când te-ai răzgândit, de ce, ce ai învățat din asta etc. Ca să înțelegem și noi cu cine stăm de vorbă și ca să nu considerăm schimbarea asta cu 180 de grade ca pe ceva de la sine înțeles și absolut normal. Că nu e. Citește mai departe →

Succesul la feminin Comments Off on Succesul la feminin

Din 28 March 2013

Un cotidian de afaceri de la noi relata recent, sub titlul „Portretul unei femei de succes”, ascensiunea femeii care e considerată cel mai de succes broker imobiliar din SUA ultimelor două decenii. Doarme în medie patru ore pe noapte şi nu şi-a mai luat o vacanţă de peste 20 de ani. Articolul se încheia aşa: „Când nu lucrează sau nu aleargă, lucru foarte rar întâlnit, Dolly îşi petrece timpul cu soţul şi cei doi copii”. „M-aş descrie ca fiind o persoană cu o viaţă echilibrată, însă copiii mei nu spun acelaşi lucru. Ei se află într-o competiţie permanentă cu telefoanele mele. De fiecare dată când îmi sună telefonul, ei simt o ameninţare. Vor ca toată atenţia mea să fie îndreptată către ei. Este foarte drăguţ”.

Putem să clasăm cazul ca fiind unul extrem. Femeia „e dusă cu capul“, o maşină de vânzări şi comisioane non-stop. Dar trebuie să admitem că, din ce în ce mai frecvent, succesul unei femei în afaceri e descris în mass-media astfel. E acesta cel mai dezirabil portret? Citește mai departe →

Șah cu table 5

Din 19 March 2013

Dacă Vasile Blaga câștigă șefia PDL, partidul e sortit pieirii. Dacă Vasile Blaga nu câștigă șefia PDL, partidul e sortit pieirii. Acesta e rezultatul unui management politic perdant al principalului partid de dreapta din Ro­mânia, atâta cât poate fi definită dreapta la noi.

Din postura de câștigător, Blaga nu poate duce partidul nicăieri. N-are carismă, n-are rezultate, n-are votanți, n-are viitor. E doar muncitor și perseverent. A avut, în perioada mandatului de ministru la Interne, un vârf de notorietate și apreciere. Pe care, însă, n-a știut să le păstreze și să le fruc­tifice. De atunci, percepția publicului des­pre el a coborât și va continua să o facă. E un politician al trecutului. Al trecutului în care a avut succes datorită unei competențe foarte importante. Aceea de bun or­ga­ni­za­tor al activului de partid. Aici, Blaga a fost cel mai bun om al PDL și un contributor important la rezultatele partidului din 2004 și 2008. Din păcate, PDL de azi n-are in­s­pirația PDSR de acum douăzeci de ani, care nu și-a pus nicio secundă problema să-l aleagă pe Cozmâncă președinte de partid.

Calitățile organizatorice ale lui Blaga sunt, totodată, și motivul pentru care, dacă el pier­de, partidul riscă să intre în colaps. Vic­toria reformiștilor ar fi foarte potrivită pen­tru imaginea partidului înspre electorat, i-ar da un suflu nou de atractivitate, dar ar ridica enorme probleme de organizare a trupelor. Intelectualii nu sunt oameni de te­ren, iar victoria unui partid în alegeri se de­cide pe teren. Nu la televizor, pe bloguri sau pe Facebook. Citește mai departe →

Reprezentarea inversă 5

Din 5 March 2013

Acum că orientarea antioccidentală a USL a devenit politica oficială de stat a României, o întrebare devine legitimă: cât de reprezentativă e această orientare pentru populația României?

De la bun început, integrarea europeană a Ro­mâniei a fost o ecuație simplistă pentru foar­te mulți votați și votanți. A primat ideea că ac­cesul în UE va însemna preponderent li­bertatea de a călători și de a cheltui multe miliarde de eu­ro din bugetul comunitar. Faptul că europenii ne cer din ce în ce mai insistent să călătorim respectând cu­tu­mele și legile țărilor de des­tinație sau să cheltuim fon­durile europene pentru inte­rese publice, nu private, pare a veni ca o surpriză extrem de neplăcută.

Sub conducerea PDL, ambele subiecte au avut parte de un răspuns anemic la nivel oficial și clientelar la nivel practic. Pentru oligarhia de sorginte nomenclaturistă care conduce azi atât PSD, cât și PNL, aceste pretenții occi­dentale sunt de-a dreptul inacceptabile. Ele re­prezintă un veritabil „amestec în treburili interne“. Iar acest lucru nu pare să deranjeze majoritatea populației României. Citește mai departe →



↑ Sus