There is always a way to be better.

Cosmin Alexandru [Old] | There is always a way to be better.



Ceva e putred 1

Din: 29 October 2013

E greu să observi nivelul la care a ajuns prestația reprezentanților noștri în spațiul public și să nu te întrebi cum s-ar putea îndrepta lucrurile. În căutarea răspunsului ar merita reflectat la o altă întrebare: cum se face că, dintre toate elitele de la noi, cea politică se află în cea mai jalnică stare, comparativ cu nivelul european, cel puțin?

În sport, avem o elită de campioni care ri­va­li­zează de la egal la egal cu cei mai buni: gim­nastică, scrimă, canotaj etc. În educația de vârf, elevi români se întorc foarte rar de la o olimpiadă internațională fără premii consistente. În artă, ro­mânii încep să conteze în cinematografie și literatură. În business, avem an­tre­pre­nori și manageri care cons­truiesc sau conduc companii de succes în România și în afara ei.

Oriunde e nevoie de muncă, pricepere și dedicare per­so­nală, românii pot concura de la egal la egal cu omologii lor din societățile semnificativ mai dezvoltate. Unde e nevoie ca cei mai buni să fie aleși, sistemul de valori se răstoarnă. Noțiunile de bun, performant, va­loros capătă conotații care nu mai au nicio legătură cu ce am învățat noi despre ele. Citește mai departe 

Șah cu table 5

Din: 19 March 2013

Dacă Vasile Blaga câștigă șefia PDL, partidul e sortit pieirii. Dacă Vasile Blaga nu câștigă șefia PDL, partidul e sortit pieirii. Acesta e rezultatul unui management politic perdant al principalului partid de dreapta din Ro­mânia, atâta cât poate fi definită dreapta la noi.

Din postura de câștigător, Blaga nu poate duce partidul nicăieri. N-are carismă, n-are rezultate, n-are votanți, n-are viitor. E doar muncitor și perseverent. A avut, în perioada mandatului de ministru la Interne, un vârf de notorietate și apreciere. Pe care, însă, n-a știut să le păstreze și să le fruc­tifice. De atunci, percepția publicului des­pre el a coborât și va continua să o facă. E un politician al trecutului. Al trecutului în care a avut succes datorită unei competențe foarte importante. Aceea de bun or­ga­ni­za­tor al activului de partid. Aici, Blaga a fost cel mai bun om al PDL și un contributor important la rezultatele partidului din 2004 și 2008. Din păcate, PDL de azi n-are in­s­pirația PDSR de acum douăzeci de ani, care nu și-a pus nicio secundă problema să-l aleagă pe Cozmâncă președinte de partid.

Calitățile organizatorice ale lui Blaga sunt, totodată, și motivul pentru care, dacă el pier­de, partidul riscă să intre în colaps. Vic­toria reformiștilor ar fi foarte potrivită pen­tru imaginea partidului înspre electorat, i-ar da un suflu nou de atractivitate, dar ar ridica enorme probleme de organizare a trupelor. Intelectualii nu sunt oameni de te­ren, iar victoria unui partid în alegeri se de­cide pe teren. Nu la televizor, pe bloguri sau pe Facebook. Citește mai departe 

Dar mulți 7

Din: 18 December 2012

„România, mereu surprinzătoare“, slo­ganul sub care încercam acum câțiva ani să ne vindem țara, ne-a trădat, ofe­rin­du-ne, pe 9 decembrie, o surpriză foar­te neplăcută. În câte țări din lumea ci­vilizată numărul parlamentarilor poate varia cu 25% în funcție de scorurile par­tidelor participante la competiția elec­torală? Și în câte parlamente din lumea civilizată poți ajunge parlamentar cu o mie de voturi? Mă întreb așa, din po­li­tețe.

Răspunsul e evident: o Lege electorală tâmpită, ca multe alte legi date de oa­meni nepricepuți, neinteresați și ne­sim­țiți. Faptul că avem o clasă politică afa­ră din lumea civilizată e un rezultat fi­resc al faptului că asta nu-i interesează pe prea mulți români. O dovadă în plus e o privire peste ratingurile te­le­vi­ziu­ni­lor din seara zilei de 9 decembrie.

Credeți că am stat toți cu sufletul la gu­ră să vedem exit-poll-urile? Nu chiar. În seara alegerilor, între orele 21 și 22, cel mai mare rating, de departe, adică aproape dublu față de următorul clasat, l-a avut Kanal D, cu un reality-show, Ochii din umbră. Despre ce e vorba în emisiunea care a surclasat masiv re­zul­tatele alegerilor parlamentare? Citez din descrierea de pe acasă.ro: „Cu ajutorul camerelor ascunse de filmat, al de­tec­tivilor și al dispozitivelor de urmărire, emisiunea încearcă să răspundă tu­turor solicitărilor telespectatorilor: de la angajatorul care vrea să-și testeze angajatul la soacra care vrea să-și ve­rifice nora, la copilul care nu înțelege de ce tatăl sau mama nu-l mai iu­besc“. Citește mai departe 

De ce îmi pare rău 31

Din: 4 December 2012

Îmi pare rău că, în afara câtorva figuri noi, ARD n-a oferit nimic notabil în această cam­panie. Că s-a epuizat într-o opoziție molatică la un USL din ce în ce mai arogant și mai si­gur pe sine și pe victorie.

Îmi pare rău că această vic­to­rie a USL va însemna cea mai mare înfrângere a Ro­mâ­niei din ultimii 22 de ani. Semnele anti­occiden­talis­mu­lui, an­ti­in­telectualismului și an­ti­mo­der­nismului alianței de la putere sunt mai clare de­cât mi-aș fi dorit vreodată să fie.

Îmi pare rău că ascensiunea USL se datorează într-o covârșitoare măsură PDL. Incapacității sale cronice din ultimii ani de autoreformare și de reformare a criteriilor de performanță şi valoare din spațiul public ro­mânesc. Plătim cu toții factura captivității liderilor PDL într-un fel anacronic de a în­țelege și de a face politică în Europa secolului XXI.

Îmi pare rău că în România în continuare nu se poate forma un partid nou puternic. Că sis­temul oligarhiei politice e atât de eficient în­cât sugrumă din fașă orice alternativă. Că toți cei care muncim, scriem și plătim taxe nu ne putem opune cu șanse de izbândă celor care mimează munca, vorbesc și cheltuiesc taxe. Citește mai departe 

În altă parte 5

Din: 23 October 2012

Politic vorbind, perioada preelectorală ara­­tă foarte urât. Vara de dinaintea ei a ară­tat și mai urât. Dar lunile de după alegeri vor arăta încă și mai urât. Criza eco­no­mică e dureroasă, pentru că o comparăm tot timpul cu perioada de boom eco­no­mic a anilor 2005-2008 și cu speranțele pe care ni le-am făcut atunci. Unii mai ușor, alții mai greu, începem să ne obiș­nuim cu ideea că ceea ce trăim acum nu e o criză economică, ci un alt echilibru economic sub auspiciile austerității. Care va dura mulți ani în această formă.

În viața politică, n-am avut nicio pe­ri­oadă de boom și, totuși, nu încetăm să credem și să sperăm că fiecare nouă criză politică va fi urmată de o perioadă mai bună. Că oameni politici din ce în ce mai murdari vor fi urmați de unii din ce în ce mai curați.

Cel mai reprezentativ partid politic al Ro­mâniei e PSD. E singurul partid care are cu adevărat o bază electorală și un mesaj consecvent în timp – statul asistențial. El e condus acum de Victor Ponta. Pe lângă el, predecesorul său, Mircea Geoană, era un om pe care te puteai baza. Pe lângă Geoană, Adrian Năstase era un bărbat de stat. În comparație cu Năstase, Ion Ili­es­cu era un om politic în adevăratul sens al cuvântului. Citește mai departe 

Între poli Comments Off on Între poli

Din: 12 June 2012

Am văzut un posibil viitor al României. Asta pentru că, săptămâna trecută, am petrecut o zi la Napoli. Cel mai urât oraș frumos pe care l-am văzut în Europa. Pe lângă Napoli, orice urbe pro­vincială de la noi pare astăzi un orășel nemțesc. Mizeria, dezorganizarea și dezinteresul care au pus stăpânire pe, odată, falnica metropolă italiană sunt un semnal de avertisment des­pre ce ne poate aștepta, dacă ne lăsăm pradă ușu­rătății firii latine și in­flu­enței mafiilor de tot felul.

Napoletanii se mândresc cu spiritul lor sangvin, cu creativitatea și înclinațiile lor artistice, cu pofta de viață care pare a nu ține cont de niciun fel de neajunsuri. Sună cunoscut? Rezultatul e o aglomerare ur­bană care nu pare a ține cont de niciun fel de reguli de conviețuire civilizată. Fostele însemne ale puterii locale, cum ar fi Pa­lazzo Reale, sunt niște comori de artă și arhitectură care se îneacă încet și sigur în praf, neglijență și uitare. Citește mai departe 

Bucureștiul care contează 21

Din: 15 May 2012

A început campania electorală. Complet ana­poda. Pe de o parte, candidații PDL care își pun pozele pe afișe fără culoarea și fără sigla partidului pe care îl reprezintă, iar pe de altă parte candidații PSD care în­deamnă oamenii să se înscrie în PSD, pentru că altfel n-au niciun viitor. Între timp, PNL candidează în alianță cu PC, adică urmașii celor care au murit în pușcăriile comuniste defilează la braț cu urmașii se­curiștilor care i-au băgat pe primii în pușcăriile co­mu­niste. Trei abordări evident anor­male pentru orice om normal, dar perfect normale pentru politicienii care conduc Ro­mânia.

Cu toate aceste aiureli, campania asta e pri­ma din 2004 încoace, de când am votat URR, când voi vota iarăși din convingere. De data asta nu pentru un partid, ci pentru o per­soa­nă – pentru Nicușor Dan la Primăria Bu­cu­reș­tiului. Unul dintre sloganurile URR zicea: „Oa­meni ca tine, nu politicieni“. Nicușor Dan nu e ca mine, e mai bun ca mine. Pentru că el a găsit timp, energie și determinare să lup­te cu persoane, firme și instituții ale statului pentru a apăra Bucureștiul de cei pentru care Ca­pi­ta­la e doar o sursă de profit și nimic mai mult.

Așa cum îl cunosc, m-am gân­­dit ce-ar fi făcut Nicușor Dan dacă ar fi fost primar al Bucureștiului în timpul finalei Europa League. Și cred că îna­inte de a se preocupa de cum o să se simtă Platini la Bu­cu­rești, s-ar fi preocupat ca pe suporterii spanioli să nu-i fu­re toți taximetriștii țepari ca­re bântuie aeroportul, străzile și hotelurile Capitalei, în căutare zilnică de vic­time. Citește mai departe 

Dialogul în contradictoriu 6

Din: 17 April 2012

Această specie de dezbatere e pe cale de dispariţie în media româneşti. M-am convins de asta urmărind câteva minute din discuţiile pe care Mihai Gâdea, cel mai în vogă jurnalist uselist, le-a avut recent cu Mihai Răzvan Ungureanu şi, mai apoi, cu Cristian Preda. Sentimentul cu care am rămas a fost acela al unei profunde incapacităţi a moderatorului de a dezbate orice fel de idei cu oameni cu care nu e de acord.

Ultimii ani de polarizare politică mediatică au creat un format de emisiuni standard: unul sau mai mulţi jurnalişti discută cu unul sau mai mulţi invitaţi cu care sunt de acord despre nişte persoane publice cu care nu sunt de acord şi care, de cele mai multe ori, nu sunt de faţă. Discuţiile sunt, cum spun americanii, „no-brainer“, adică nu presupun niciun fel de efort intelectual. Câteodată, unul pur retoric sau tehnic – grafice, flipchart-uri, poze sau clipuri video animă miuţa. Oamenii din platou se simt bine, sunt între ei, se pot bucura, indigna sau relaxa după propria voie sau regie.

Apariţia în peisaj a cuiva care e de altă părere sau orientare politică generează haos. Vajnicii combatanţi de mai devreme regresează rapid la faza pe liceu şi dialogul devine o suită de îmbrânceli verbale, de şuturi în tibie sau în fund, de tras de guler sau de păr, care cum a apucat să-şi dezvolte abilităţile combative adolescentine. Citește mai departe 

Un pas 8

Din: 7 June 2011

Pasajul Basarab se apropie de inaugurare. Pasajul Pipera va fi gata până la sfârşitul anului, înainte de termen. Luna viitoare încep lucrările la parcările subterane din Piaţa Charles de Gaulle şi din Piaţa Dorobanţi. La şcoala copiilor mei, construcţia sălii de sport trenează de cel puţin doi ani. În urma vizitei primarului de sector, ea va fi gata în câteva luni.

Toate aceste veşti bune au în comun un singur lucru: în primăvara viitoare sunt alegeri locale. Elanul ăsta gospodăresc e prezent şi în alte localităţi. Discutând subiectul cu un bun prieten, am ajuns la concluzia că poate ar fi util să creăm o relaţie mai strânsă între cauză şi efect. Dacă apropierea alegerilor generează la aleşii locali determinarea de a finaliza proiecte pentru comunităţi, atunci alegerile o dată la patru ani sunt prea rare. Ar trebui să le punem o dată la doi ani. În felul ăsta, ritmul demarării şi finalizării lucrărilor s-ar înteţi considerabil. Citește mai departe 

Anti-viitor 14

Din: 8 December 2009

(Articol apărut în numărul din 8 decembrie al Revistei 22)
La ora la care scriu, luni dimineaţă, ambii candidaţi şi-au proclamat victoria. Nu ştiu cine va câştiga alegerile dar ştiu că oricine ar fi acela, va câştiga în primul rând pentru el. Noi o să rămânem, ca întotdeauna, cu greaua moştenire.

L-am votat pe Băsescu fără încredere şi fără bucurie. Fără să-i fiu măcar simpatizant. Am votat, conform a ceea ce e pe cale să devină un nou prost obicei românesc, răul mai mic. În acest caz, răul cel mai mare mi s-a părut capacitatea “malefică” a câtorva lideri PSD de a-şi subjuga mass-media. Nu pot uita cum arăta cea mai mare parte a mass-media sub guvernarea Năstase. M-am îngrozit de servilismul ei cumpărat sau şantajat, ca preşedinte al URR. N-am putut trece, acum, peste deja vu-ul cu care Realitatea TV a abdicat de la onestitatea jurnalistică, aşternându-şi deontologia pe post de preş pentru un preşedinte de partid. În cazul meu, efectul campaniei anti-Băsescu a fost unul anti-manipulare. Citește mai departe 



↑ Sus