There is always a way to be better.

Cosmin Alexandru [Old] | There is always a way to be better.



Îndreptarea dreptei 2

Din: 2 April 2013

Clasa politică (ne) falimentează încet și si­gur. De o parte, Ponta și Antonescu, care arătau la conferința de presă de după con­gresul PDL ca un fel de Țociu și Palade cu jumătate de normă, iar de partea cealaltă, un pre­șe­dinte-vampir cu dinții to­ciți, în căutare de sânge proaspăt și popular.

Într-un mod mai puțin popular, la înaintare a fost trimis Cristian Diaconescu, fost fruntaș al PSD, căruia Mișcarea Populară vrea să i se opună acum cu succes. Probabil că politica are rațiuni care ne scapă nouă, votanților simpli. Dar oamenii politici ar trebui să aibă o rațiune care să nu ne scape.

Principala problemă nu mi se pare aceea că „reformatorul“ dreptei a ajuns aici din postura de reformator al stângii. Oamenii își mai schimbă opiniile. În ultima decadă, peste 50 de milioane de americani și-au schimbat opinia în privința căsătoriilor în­tre persoane de același sex. Dar astea sunt opinii personale.

Când ai opinii ideologice în virtutea că­rora vrei să conduci oameni, inclusiv pe unii care nu și-au schimbat radical opi­niile politice în ultimul an, ar mai fi ne­voie de ceva: să le explici un pic procesul. Când te-ai răzgândit, de ce, ce ai învățat din asta etc. Ca să înțelegem și noi cu cine stăm de vorbă și ca să nu considerăm schimbarea asta cu 180 de grade ca pe ceva de la sine înțeles și absolut normal. Că nu e. Citește mai departe 

De ce îmi pare rău 31

Din: 4 December 2012

Îmi pare rău că, în afara câtorva figuri noi, ARD n-a oferit nimic notabil în această cam­panie. Că s-a epuizat într-o opoziție molatică la un USL din ce în ce mai arogant și mai si­gur pe sine și pe victorie.

Îmi pare rău că această vic­to­rie a USL va însemna cea mai mare înfrângere a Ro­mâ­niei din ultimii 22 de ani. Semnele anti­occiden­talis­mu­lui, an­ti­in­telectualismului și an­ti­mo­der­nismului alianței de la putere sunt mai clare de­cât mi-aș fi dorit vreodată să fie.

Îmi pare rău că ascensiunea USL se datorează într-o covârșitoare măsură PDL. Incapacității sale cronice din ultimii ani de autoreformare și de reformare a criteriilor de performanță şi valoare din spațiul public ro­mânesc. Plătim cu toții factura captivității liderilor PDL într-un fel anacronic de a în­țelege și de a face politică în Europa secolului XXI.

Îmi pare rău că în România în continuare nu se poate forma un partid nou puternic. Că sis­temul oligarhiei politice e atât de eficient în­cât sugrumă din fașă orice alternativă. Că toți cei care muncim, scriem și plătim taxe nu ne putem opune cu șanse de izbândă celor care mimează munca, vorbesc și cheltuiesc taxe. Citește mai departe 



↑ Sus