There is always a way to be better.

Cosmin Alexandru [Old] | There is always a way to be better.



Nu am chef azi 4

Din: 30 April 2014

Inundațiile recente au scufundat și ultimul pe­tec de speranță pe care-l mai nutream des­pre cine ne conduce. Nu mârlănia colocvială a prim-ministrului României m-a frapat cel mai tare. „Mă“, „fă“, „bă“ și al­tele asemenea fac parte dintr-un repertoriu oarecum generalizat în care politicienii noștri reușesc sistematic să confunde lipsa de prețiozitate cu lipsa de respect. Abia re­plica următoare către mi­nis­trul Apelor m-a lăsat mască: „aveai chef de niște inun­dații?“. Și mască am rămas, pentru că n-am găsit niciun sertar în care să pun formularea asta.

M-am lămurit abia la câteva zile după acest episod, când am fost martor la un altul. Se pe­trecea într-un oraș sărac, undeva în România. O companie mixtă a sprijinit în ultimii ani, cu sume considerabile, proiecte sociale ale pri­mă­riei (parcuri, școli, grădinițe etc.). Acum, o delegație de la vârful companiei, formată din aproximativ zece români și străini, venea în vizită la primărie, pentru lansarea celui mai nou proiect, construcția unei clădiri pentru ser­vicii sociale ce avea să fie donată, la ter­minare, primăriei. În ușă, primarul dădea mâ­na, oarecum absent, cu oamenii care intrau, disciplinați, pe rând. După câteva strângeri de mâini, edilul dă ochii peste cap și zice: „Bă, frate, da’ mulți mai sunteți!“. Citește mai departe 

Coşciugul mass-media 3

Din: 27 July 2010

Comerţul cu moartea a devenit cea mai profitabilă afacere a mass-media româneşti. Deschizător de drum a fost OTV, cu inepuizabilul caz Elodia, iar apoi, mai toate mijloacele media, care condamnau vehement televiziunea de garsonieră ca fiind o pată pe obrazul jurnalistic al României, i-au călcat docil pe urme.

Ultimele două exemple, cuplul Ceauşescu şi Mădălina Manole, au ridiculizat din plin noţiunile de măsură şi respect, atât faţă de cei morţi, cât şi faţă de cei care încă joacă rolul de public. Cred că e un moment bun să ne întrebăm de ce a ajuns moartea să fie mult mai interesantă decât viaţa, pe ecranele româneşti. Nu avem aici de-a face, ca în cazul Michael Jackson, spre exemplu, cu o operaţiune de marketing a unei firme comerciale, menită să multiplice maximal vânzările artistului dispărut.

Avem de-a face cu ceea ce mass-media presupun a fi o irepresibilă atracţie a publicului românesc către morbid, scandalos şi indecent. Aşa să fie? Sau avem de-a face cu o incapacitate cronică a mass-media de a produce subiecte documentate şi interesante despre ceea ce se întâmplă viu şi relevant în jurul nostru? Dacă e vorba doar de o lipsă acută de discernământ şi profesionalism? Citește mai departe 



↑ Sus