There is always a way to be better.

Cosmin Alexandru [Old] | There is always a way to be better.



O prevedere de bun-simț 3

Din: 22 January 2014

Alcătuirea textelor de lege în România a ajuns o activitate la plesneală. Orice grup de in­te­re­se cu reprezentare în guvern sau în parlament poate include într-un text de lege sau de or­do­nanță de urgență orice enor­mitate, fără niciun risc. Ultima redută a ajuns Curtea Constituțională, care capătă o greutate din ce în ce mai mare în actul legislativ. Asta nu e normal, ne plasează în afa­ra Europei.

Dacă toți stăm după Curtea Constituțională pentru fiecare lege importantă, România pier­­de timp, relevanță și cre­di­bi­litate. Dacă nu suntem în stare să ne res­pec­tăm propria lege fundamentală în materii pre­cum Codul Penal, descentralizare sau relații co­merciale, nu prea ne putem numi stat de drept. În plus, verdictele Curții nu produc ni­ciun efect asupra celor care le-au generat, adi­că guvernul și parlamentul.

Dacă o firmă face lucruri pe care un organ com­petent le consideră și le constată oficial ca fiind încălcări ale unei legi, directorul ge­neral nu poate să zică: „a, bine, mulțumesc, data viitoare o să fac mai bine, o să fiu mai atent“. Nu, organul cu pricina instituie sanc­țiuni cărora el, dacă ele rămân în vigoare du­pă epuizarea tuturor căilor de atac, li se su­pune. Punct. Păi, dacă noi, alegătorii, avem par­te de această relație ca­u­ză-efect, de ce n-ar avea și aleșii? Citește mai departe 

Dar mulți 7

Din: 18 December 2012

„România, mereu surprinzătoare“, slo­ganul sub care încercam acum câțiva ani să ne vindem țara, ne-a trădat, ofe­rin­du-ne, pe 9 decembrie, o surpriză foar­te neplăcută. În câte țări din lumea ci­vilizată numărul parlamentarilor poate varia cu 25% în funcție de scorurile par­tidelor participante la competiția elec­torală? Și în câte parlamente din lumea civilizată poți ajunge parlamentar cu o mie de voturi? Mă întreb așa, din po­li­tețe.

Răspunsul e evident: o Lege electorală tâmpită, ca multe alte legi date de oa­meni nepricepuți, neinteresați și ne­sim­țiți. Faptul că avem o clasă politică afa­ră din lumea civilizată e un rezultat fi­resc al faptului că asta nu-i interesează pe prea mulți români. O dovadă în plus e o privire peste ratingurile te­le­vi­ziu­ni­lor din seara zilei de 9 decembrie.

Credeți că am stat toți cu sufletul la gu­ră să vedem exit-poll-urile? Nu chiar. În seara alegerilor, între orele 21 și 22, cel mai mare rating, de departe, adică aproape dublu față de următorul clasat, l-a avut Kanal D, cu un reality-show, Ochii din umbră. Despre ce e vorba în emisiunea care a surclasat masiv re­zul­tatele alegerilor parlamentare? Citez din descrierea de pe acasă.ro: „Cu ajutorul camerelor ascunse de filmat, al de­tec­tivilor și al dispozitivelor de urmărire, emisiunea încearcă să răspundă tu­turor solicitărilor telespectatorilor: de la angajatorul care vrea să-și testeze angajatul la soacra care vrea să-și ve­rifice nora, la copilul care nu înțelege de ce tatăl sau mama nu-l mai iu­besc“. Citește mai departe 

Frica de democrație 3

Din: 7 August 2012

În ziua referendumului, am ales să fiu ob­ser­va­tor într-o secție de la marginea orașului Giur­giu. Am întrebat un coleg localnic care sunt cele mai problematice zone și mi-a fost indicată asta, ca fiind una cu an­tecedente de mită și scan­daluri electorale. N-am în­tre­bat de detalii, dar ceva pro­ble­me trebuie că vor fi fost în trecut, pentru că preşedinta secției de votare era a treia per­soană numită, cu doar câ­teva zile înainte, pe funcție, după ce precedenții doi pre­șe­dinți numiți dăduseră bir cu fu­giții. Din fericire pentru toată lu­mea, nu am apucat să constat nicio ne­re­gu­lă. Toți cei care au participat la vot s-au com­portat întru totul civilizat și respectuos.

Însă, încă înainte să văd alegătorii, am văzut comisia formată din reprezentanții partidelor în secția de votare. A fost pentru prima dată de când mă știu când am văzut, în România, oa­meni cu putere și autoritate cărora le e frică să fure. Foarte frică. Președinta secției de votare ne-a spus de la bun început că to­tul trebuie să se desfășoare cu cea mai mare corectitudine și legalitate posibile, pentru că, sub nicio formă, ea nu vrea să se trezească cu DNA-ul sau procuratura pe cap, să ajungă pe YouTube sau pe la televiziuni. Am rămas perplex. Citește mai departe 

Pentru democrație sau pentru Băsescu? 47

Din: 24 July 2012

Mă întreb, pentru cei mai tineri, care nu au trăit mineriadele pe pielea lor, oare cu ce seamănă zilele astea? Ei cum ar putea afla ce începe cu ce se întâmplă de două luni încoace? Noi am văzut în anii ‘90 democrația distrusă cu bâta, iar distrugerea validată cu votul. Acum e distrusă cu parlamentul și se pregătește a fi validată tot cu votul.

Am cântărit îndelung tot ce am aflat des­pre subiect, ca să iau o decizie finală des­pre participarea mea la referendum. Obi­ectivul principal pentru mine și pentru România pe care mi-o do­resc e ca Traian Băsescu să rămână președinte. Nu pen­tru el, dar e singura poziție din care le poate da, îm­preună cu oficialii UE, pes­te degetele obraznice și ires­ponsabile celor care nu doresc o Românie aliniată principiilor, normelor și ins­tituțiilor europene. Dacă Băsescu e demis, toți suntem dați la o par­te din Europa și din speranța unui viitor mai bun. Pentru mulți ani.

Așadar, obiectivul prim nu e ca Băsescu să rămână președinte în glorie, câștigând referendumul la număr de voturi. Eu în­țeleg că domnia sa își dorește și ne cere asta, dar problema mea nu e cum să fac ca să îl ajut pe el, ci cum să fac ca să mă ajute el pe mine, că ăsta ar trebui să fie rolul unui politician. Nu risc siguranța mea și a lumii mele pe scorul lui, căci nu victoria lui mă animă, ci obligația și da­toria lui de a rămâne la post și de a apăra statul de drept împotriva celui mai fu­ribund atac din ultimii 22 de ani. Citește mai departe 

Ca să nu mai greșim 8

Din: 20 April 2011

Ne apropiem de începerea discuţiilor concrete despre o nouă Constituţie. Deşi pare un subiect îndepărtat de viaţa cotidiană, puţine sunt lucrurile care ar putea avea o influenţă mai mare asupra fiecăruia dintre noi. Trăim într-un stat guvernat de confuzie, ambiguitate şi contradicţii. Mare parte dintre disfuncţionalităţile de care instituţiile noastre se împiedică zi de zi, şi noi odată cu ele, îşi au rădăcinile în Constituţia din 1991, revizuită în 2003.

Din perspectiva funcţionării operaţionale a statului, lucrul cel mai stringent pare a fi o mai bună definire a rolurilor puterilor în stat. Titlul III, cel care se referă la Autorităţile Publice, este sursa celor mai dăunătoare conflicte din istoria noastră postdecembristă. Din cele câteva capitole ale acestui titlu au plecat obişnuinţa guvernării prin ordonanţe sau asumări, dubla legiferare în Camerele parlamentului, suprapunerea de (in)competenţe între preşedinţie, parlament şi guvern şi, în ultimă instanţă, abuzul recursului la Curtea Constituţională pentru orice lege adoptată cu care partidele din opoziţie nu au fost de acord. Citește mai departe 

Cam fără politicieni 1

Din: 15 October 2009

Ieri am participat în Aula Magna a Academiei Române la o dezbatere a Alianţei Profesioniştilor pentru Progres unde singurul politician român care a fost prezent şi a vorbit a fost senatorul UDMR Laszlo Gyerko. Asta spune cam tot despre preocuparea politicienilor români neaoşi pentru profesionalism şi progres. Şi motivează indirect şi brusca lor admiraţie faţă de Klaus Johannis.

Probabil că un nume mai potrivit al organizaţiei ar fi Alianţa Profesioniştilor pentru Progres fără Politicieni. Deşi, dacă stau să mă gândesc mai bine, ori cu ei ori fără ei…

Tema dezbaterii a fost una mai mult decât necesară: “După criză – încotro?”. Perspectivele creionate de mai toţi vorbitorii au fost mai degrabă pesimiste, justificat aş spune. Dincolo de cei din sală, preocupaţi de subiect, politicienii din afara sălii par a avea cu totul alte priorităţi. Citește mai departe 



↑ Sus