There is always a way to be better.

Cosmin Alexandru [Old] | There is always a way to be better.



Creativitate între prieteni 1

Din: 19 July 2011

Înainte să plec în vacanță, Cristi Lupșa de la Decât o Revistă mi-a făcut bucuria unei discuții despre un subiect drag amândurora – creativitatea. Interviul face parte din proiectul Lobul Creativ al Fundației Friends for Friends și DoR. Câtă creativitate a încăput între noi puteți vedea aici.

Starea de inovaţie Comments Off on Starea de inovaţie

Din: 14 February 2011

Anul 2011 începe greu. Noi reduceri de venituri pentru unele categorii de consumatori, noi insolvenţe, noi măsuri de austeritate la orizont. Şi totuşi, pentru unii apar noi oportunităţi. Este o perioadă bună pentru cei care decid să inoveze. Să-şi adune puţinele resurse de energie nu pentru a se târî prin criză, ci pentru a alerga prin ea.

Într-o piaţă blocată în tăieri de costuri şi de personal, orice inovaţie, oricât de mică, în produs, în ambalaj, în distribuţie sau în comunicare, se vede. Cea mai mare piedică în calea inovaţiei e orgoliul. Nu doar în sensul că ne împiedică să admitem că ceea ce facem poate fi făcut mai bine decât o facem, dar mai ales prin faptul că ne împiedică să cerem ajutor.

E foarte greu să inovezi în propria ogradă. E infinit mai uşor pentru cineva să reformeze ceva făcut de altul decât ceva făcut de el. Şi pentru că nu e prea răspandită cultura apelului la consultanţă, mulţi se zbat până la epuizare în propriul labirint. Deşi, din afară, drumul s-ar vedea suficient de clar. Citește mai departe 

Vremurile din noi 2

Din: 21 December 2010

Dimitrie Gusti spunea, acum 80 de ani, că „individul nu este social pentru că trăieşte în societate, ci pentru că societatea trăieşte în individ“. Cred că e util, la peste 20 de ani de la încercarea de înfiinţare a unei noi societăţi, să ne punem întrebarea ce fel de societate trăieşte azi în noi şi cum o să arătăm noi mâine. Ce-am reuşit, ce n-am reuşit încă?

Cred că am reuşit să redobândim sentimentul de proprietate individuală. E esenţial în funcţionarea normală a oricărei societăţi şi l-am deprins, într-un final, nu fără sincope de parcurs. Dar acum ştim ce înseamnă să avem ceva al nostru şi suntem dispuşi să facem orice pentru a ne apăra proprietatea. Ce n-am reuşit încă pe deplin e să punem în acord proprietatea individuală cu spaţiul comun. Locul pe care nu-l împărţim cu nimeni cu locurile în care suntem obligaţi să trăim laolaltă. Citește mai departe 

Manifest pentru minoritari 14

Din: 21 October 2010

România e dominată acum de o clasă socială care consideră că trebuie să i se dea. Nu are importanţă de unde şi de la cine, contează doar să primească ceea ce ea crede că i se cuvine.

Mentalitatea asta nu se poate schimba, cel puţin nu după o viaţă întreagă de primit. Acest comportament poate înceta doar când sacul s-a golit. Iar el e pe cale să se golească. Din fericire pentru noi, ceilalţi, care n-am considerat niciodată că cineva ar trebui să ne dea ceva doar pentru că existăm.

Noi am fost tot timpul minoritari în ţara noastră. Mult mai minoritari decât minoritarii care ne reprezintă, mai nou, în majoritatea ţărilor europene. Cred că noi am fost, de fapt, cei mai minoritari, dacă pot îndrăzni să spun astfel. Nu fac din asta un titlu de glorie, încerc doar o distincţie care poate fi utilă într-o alegere. Citește mai departe 

O ţară de nota 10 25

Din: 22 December 2009

(Articol apărut în numărul din 22 decembrie al Revistei 22)
Statul român, în accepţiunea lui de aparat administrativ, a demonstrat în ultimele două decenii că materia în care a dovedit cea mai consecventă performanţă este aceea de a ne complica vieţile. Mai întotdeauna în regim de urgenţă, în regimul ordonanţelor de urgenţă. Din ce în ce mai multe legi, norme de aplicare ce se bat cap în cap, instituţii care se suprapun şi se contrazic, structuri parazitare, reglementări stufoase şi ambigue. Un întreg hăţiş pe care statul l-a creat într-un fel în care un cetăţean sau o firmă să nu se poată descurca decât apelând mereu la stat. Un sistem în care statul nu consumă resurse în primul rând pentru subiecţii lui, ci mai ales pentru funcţionarii lui, pentru propria perpetuare şi extindere. E un cerc vicios care trebuie rupt.

Ce-ar fi dacă, la 20 de ani de la revoluţie, ne-am propune să facem din România o ţară de nota 10? Nu doar la figurat, ci şi la propriu. O ţară împărţită în 10 regiuni administrative, condusă cu 10 ministere şi colectând doar 10 taxe. O ţară în care orice text de lege să nu aibă mai mult de 10 pagini iar orice contract cu o autoritate publică să fie publicat pe internet în maximum 10 zile. Citește mai departe 

Creativitate in extenso 2

Din: 12 May 2009

Recent am fost la un workshop de Creative Leadership susţinut la IAA de Michael Conrad, preşedinte al Berlin School of Ceative Leadership, una dintre cele mai bine cotate instituţii din lume în domeniu.

M-am dus cu o speranţă care nu mi-a fost satisfăcută. Cu speranţa că, în accepţiunea vorbitorului, creativitatea înseamnă mai mult decât branding şi advertising. Seminarul a fost interesant, am învăţat lucruri, însă în principal cu ajutorul câtorva zeci de spoturi cu reclame.

Citește mai departe 



↑ Sus