Cosmin Alexandru [Old] | There is always a way to be better.

Evenimentele recente din Partidul Mişcarea Populară readuc la lumină chestiunea implicării politice a intelectualilor.
Partidul Mişcarea Populară a atras între fon­datori și membri de început o mână de in­telectuali respectabili, animați de bune in­tenții. Odată cu apariția Elenei Udrea în pei­saj, însă, eterna luptă fra­tricidă din po­li­ti­ca ro­mânească între creier și for­­ță, între obrazul subțire și buzunarul gros a iz­buc­nit și în PMP.

Toate declarațiile nobile din perioada de recrutări de membri noi au căzut la da­torie, răpuse scurt de coop­tarea deputatului traseist Ma­rin Anton în partid. Un fost director RAFO, cu o modestă ave­re de numai 10 milioane de euro. Asta du­pă ce, din PDL, tocmai ce veniseră doi par­lamentari care votaseră alături de USL în „marțea neagră“ din decembrie.

Așadar, PMP începe să devină, și el, o broas­că prea greu de digerat în fiecare di­mineață de oameni care au de la ei pre­tenția că-și trăiesc viața conform unor principii și valori. Tindem să-i numim intelectuali, dar, du­pă mine, asta e o caracteristică a oricărui om integru și nu depinde de numărul de facultăți absolvite sau de cel al cărților citite. Sunt doar oameni care se uită onest în oglindă dimineața și nu vor să le fie ru­șine de ce văd. Pare simplu, dar în politică e complicat. Citește mai departe 

Facem progrese certe. În materie de furt. Fur­tul direct de la stat s-a cam trecut. A intrat însă, curajos, în scenă furtul de la privat, cu garanții de la stat. Tot statul plătește, dar nu hoțului, ci băncilor private de la care el a luat credite (cu nemiluita) pe care nu avea niciodată de gând să le dea înapoi. Și așa cum stă bine tunurilor românești de suc­ces, gruparea infracțională nu s-a încurcat cu bănci obs­cure și funcționari mărunți. Directori din Fondul Naţional pentru Garantarea Creditelor pentru IMM-uri, Ministerul Eco­nomiei și ai unora dintre cele mai mari bănci din România au jucat rolul de călăi și victime în același timp.

Pe partea cu statul, lucrurile sunt mai clare. Cumva te aștepți ca acolo să se fure, mai de­grabă suntem surprinși când aflăm contrariul. Pe partea cu băncile private fenomenul me­rită privit mai cu atenție. Poate e vorba doar de o mână de șmecheri cu funcții și fără scrupule sau poate e vorba de mai mult. Citește mai departe