There is always a way to be better.

Cosmin Alexandru [Old] | There is always a way to be better.



Nimeni în dialog Comments Off on Nimeni în dialog

Din: 4 March 2014

Într-o emisiune recentă la Digi 24, ca in­vi­tați ai lui Luca Niculescu, domnii Gabriel Liiceanu și Andrei Pleșu au statuat drept condiții pe care cineva ar trebui să le în­deplinească pentru a putea participa la un dialog au­tentic lecturile, capacitatea de a asculta, buna creș­te­re și buna credință. Partea umanistă din mine a fost de acord pe loc, dar partea analitic-rațională mi-a ră­mas cumva blocată pe con­trasens. Dacă doar aceștia sunt oamenii cu care me­rită să intrăm în dialog, ce facem cu restul? Mai ales atunci când res­tul sunt foarte mulți sau foarte sus-puși în structurile unei societăți.

Și există o relație directă între cele două ele­mente. Dacă ai o masă mare de oameni care nu poate discerne între un dialog și un schimb de cuvinte, atunci accesul la con­ducerea ei nu e condiționat de această distincție. Ba chiar ar încurca, de vreme ce auditoriul ar fi mai degrabă confuz în fața unui comportament a cărui valoare nu o înțelege.

După o jumătate de veac de comunism, în care dialogul în spațiul nostru public n-a avut rost, a urmat un sfert de veac în care n-a avut loc. Ne trezim acum în fatidica si­tuație că nu prea mai are nici cine să dia­logheze, nici pentru cine. Simptomul e grav, pentru că nu-i poate urma decât de­gringolada. Citește mai departe 

Succesul la feminin Comments Off on Succesul la feminin

Din: 28 March 2013

Un cotidian de afaceri de la noi relata recent, sub titlul „Portretul unei femei de succes”, ascensiunea femeii care e considerată cel mai de succes broker imobiliar din SUA ultimelor două decenii. Doarme în medie patru ore pe noapte şi nu şi-a mai luat o vacanţă de peste 20 de ani. Articolul se încheia aşa: „Când nu lucrează sau nu aleargă, lucru foarte rar întâlnit, Dolly îşi petrece timpul cu soţul şi cei doi copii”. „M-aş descrie ca fiind o persoană cu o viaţă echilibrată, însă copiii mei nu spun acelaşi lucru. Ei se află într-o competiţie permanentă cu telefoanele mele. De fiecare dată când îmi sună telefonul, ei simt o ameninţare. Vor ca toată atenţia mea să fie îndreptată către ei. Este foarte drăguţ”.

Putem să clasăm cazul ca fiind unul extrem. Femeia „e dusă cu capul“, o maşină de vânzări şi comisioane non-stop. Dar trebuie să admitem că, din ce în ce mai frecvent, succesul unei femei în afaceri e descris în mass-media astfel. E acesta cel mai dezirabil portret? Citește mai departe 

În altă parte 5

Din: 23 October 2012

Politic vorbind, perioada preelectorală ara­­tă foarte urât. Vara de dinaintea ei a ară­tat și mai urât. Dar lunile de după alegeri vor arăta încă și mai urât. Criza eco­no­mică e dureroasă, pentru că o comparăm tot timpul cu perioada de boom eco­no­mic a anilor 2005-2008 și cu speranțele pe care ni le-am făcut atunci. Unii mai ușor, alții mai greu, începem să ne obiș­nuim cu ideea că ceea ce trăim acum nu e o criză economică, ci un alt echilibru economic sub auspiciile austerității. Care va dura mulți ani în această formă.

În viața politică, n-am avut nicio pe­ri­oadă de boom și, totuși, nu încetăm să credem și să sperăm că fiecare nouă criză politică va fi urmată de o perioadă mai bună. Că oameni politici din ce în ce mai murdari vor fi urmați de unii din ce în ce mai curați.

Cel mai reprezentativ partid politic al Ro­mâniei e PSD. E singurul partid care are cu adevărat o bază electorală și un mesaj consecvent în timp – statul asistențial. El e condus acum de Victor Ponta. Pe lângă el, predecesorul său, Mircea Geoană, era un om pe care te puteai baza. Pe lângă Geoană, Adrian Năstase era un bărbat de stat. În comparație cu Năstase, Ion Ili­es­cu era un om politic în adevăratul sens al cuvântului. Citește mai departe 

Schimbarea la spate 3

Din: 21 February 2012

Numirea lui Mihai-Răzvan Ungureanu în postul de premier poate fi cea mai importantă mişcare politică de după revoluţie. Precedenta încercare de redesenare a spectrului politic, victoria CDR şi a lui Emil Constantinescu din 1996, nu a produs decât o mică parte din efectele scontate. Asta pentru că vechea gardă, şi de politicieni, şi de votanţi, era încă mult prea dominantă. Acum, însă, lucrurile au şansa să stea altfel.

Numirea lui Ungureanu nu a dat şah doar opoziţiei, ci şi PDL. El se află acum în faţa unei dileme considerabile: dacă lasă sau ajută noua generaţie de miniştri să-şi facă treaba cu succes, prezenţa vechii gărzi în fruntea listelor parlamentare din toamnă va fi sancţionată prompt de electorat. Dacă îşi sabotează noile nume, efectul va fi unul generalizat de respingere a PDL la viitoarele alegeri.

În privinţa reacţiei opoziţiei, nu credeam că voi ajunge să scriu vreodată asta, dar Ponta a demonstrat un comportament mult mai occidental decât PNL. A intuit că i se oferă şi lui şansa de a împinge pe tuşă vechea gardă din PSD şi a exploatat-o remarcabil prin disocierea de istericalele lui Crin şi de abordarea obsesivă anti-Băsescu a USL. Dacă PDL îşi menţine în prim-plan o nouă garnitură pentru alegerile din toamnă, PSD nu o poate concura tot cu Năstase, Hrebenciuc şi compania.

Cea mai dezamăgitoare reacţie la suflul nou care adie în politica românească a avut-o partidul de la care am fi fost îndreptăţiţi să sperăm cel mai mult, PNL. În timp ce premierul Ungureanu îi îndemna pe români la pus mâna pe lopată pentru deszăpezire, Antonescu găsea de cuviinţă să-i îndemne la pus mâna pe telecomandă pentru a gira violarea intimităţii demnitarilor publici. Nu e doar o diferenţă de retorică, ci una de sistem de valori, care îl plasează pe actualul lider liberal mult în afara aşteptărilor fireşti pe care le putem avea de la un lider politic. Citește mai departe 

Puterile mele 23

Din: 28 October 2011

Relaţia mea cu puterea a început în forţă. Imediat după revoluţie am ajuns în fruntea mişcării studenţeşti din facultate unde am organizat greve, manifestaţii, am dat afară profesori, am restructurat programa de învăţământ, am negociat la guvern cu mai-marii vremii. M-am luat la trântă cu puterea pentru a schimba cât mai mult, cât mai repede şi cât mai profund. Aveam 20 de ani şi puterea de a schimba destine. Mă mânau entuziasmul şi convingerea fermă că reţeta binelui comun mi-e scrisă pe frunte şi orice reprezentant al vechiului sau noului regim care nu citea suficient de repede trebuia îndepărtat din peisaj. Griul nu făcea parte din portofoliul meu cromatic. Lumea era formată din buni şi răi, noi şi ei.

După câteva luni am înţeles că puterea are mai multe chipuri. Şi că cel mai perfid, şi adesea cel mai redutabil e cel care nici nu se vede. Toate schimbările pe care le reuşiserăm în cursul primului an de după revoluţie începuseră, spre sfârşitul lui, să fie înmuiate, „adaptate” sau chiar eliminate. Profesorii pe care îi dăduserăm afară erau discret dar consecvent reintegraţi într-un fel în care să nu li se dea uşor de urmă: alte facultăţi, alte posturi, alte cursuri. Maşinăria care deţinuse puterea se reorganiza şi se reinfiltra în sistem. Atunci am văzut prima dată oameni dispuşi la orice ca să rămână la putere.

Citește mai departe 

Intelectuali și lideri 1

Din: 28 December 2010

În Dilema Veche din 23-29 decembrie mi-a apărut un interviu legat de Asociația Erudio și de Erisma, programul nostru de leadership creativ, la 5 ani de când am început. Am povestit cu Mircea Vasilescu despre ceva ce ne preocupă pe amândoi. Dilema Veche s-a aplecat în acest număr asupra complicatei teme a relației dintre intelectuali și lideri. De oricare sau între oricare părți v-ați afla, revista abundă și de această dată de perspective interesante. 
Puteți citi interviul aici.

Nu mai ştiu 15

Din: 13 November 2009

(Articol apărut în numărul din 10 noiembrie al Revistei 22)
Spuneam, de curând, că s-ar putea să rămânem fără cuvinte. Între timp, am căpătat temerea că s-ar putea să rămân şi fără opinii. Un foarte bun prieten, emigrat de curând în Franţa, mi-a spus în preajma plecării: „Nu de România fug, ci de ceea ce începuse să scoată din mine…“. Remarca lui mi-a venit în minte acum câteva zile, când am răspuns întrebărilor unor studenţi economişti la un eveniment organizat de ei pe teme de leadership.

Prima întrebare care m-a pus pe gânduri a fost dacă eu aş recomanda studenţilor să intre în politică. Le-am mărturisit că în mine se luptă două răspunsuri potrivnice. Unul spune că e foarte periculos pentru un student, aflat în perioada formativă, să intre într-o organizaţie de partid, pentru că, ţinând cont de partidele de la noi, sistemul de valori şi comportamente al studentului va fi pervertit iremediabil. N-ar putea decât să îngroaşe rândurile celor împotriva cărora ar intra acum în politică. Citește mai departe 

Codul de Leadership 2

Din: 22 October 2009

Ultimul număr al revistei Cariere a găzduit câteva interviuri despre un “Cod de Leadership” publicat recent de Dave Ulrich, Norm Smallwood şi Kate Sweetman. Ei au inventariat sute de studii, teorii, instrumente şi interviuri pe teme de leadership şi au esenţializat totul în “Leadership Code. Five rules to lead by.”
Aceste reguli sunt, potrivit revistei Cariere: Citește mai departe 

Ce ne motivează? 2

Din: 1 September 2009

Despre motivare şi leadership, despre limitele recompenselor financiare şi alternative mai bune, de la TED, via Adi Stanciu:

Creativitate in extenso 2

Din: 12 May 2009

Recent am fost la un workshop de Creative Leadership susţinut la IAA de Michael Conrad, preşedinte al Berlin School of Ceative Leadership, una dintre cele mai bine cotate instituţii din lume în domeniu.

M-am dus cu o speranţă care nu mi-a fost satisfăcută. Cu speranţa că, în accepţiunea vorbitorului, creativitatea înseamnă mai mult decât branding şi advertising. Seminarul a fost interesant, am învăţat lucruri, însă în principal cu ajutorul câtorva zeci de spoturi cu reclame.

Citește mai departe 



↑ Sus