There is always a way to be better.

Cosmin Alexandru [Old] | There is always a way to be better.



Printre rânduri 3

Din: 21 June 2011

La sfârşitul unei emisiuni cu Gabriel Liiceanu, l-am auzit pe Andrei Pleşu spunând: „Cărţile sunt felul oamenilor de a avea aripi“. Frumuseţea propoziţiei mi-a oprit gândurile şi mi-a luminat unul anume. Am citit până acum mai puţine cărţi decât mi-aş fi dorit, dar am încercat să citesc bine. Adică să aleg bine. Să pot zbura mai frumos cu fiecare carte. Poate de aceea suntem înclinaţi să citim cărţi recomandate de prieteni sau oameni pe care îi preţuim. Ca să nu zburăm singuri.

Aş fi vrut ca menirea asta să fie valabilă pentru tot ce citesc şi aud. În fond, cuvintele sunt felul oamenilor de a avea sens. Şi totuşi, cantitatea de inepţii care se spun şi se scriu zilnic în spaţiul public a devenit descumpănitoare. Faptul că majoritatea celor pe care îi cunosc au ajuns să prefere emisiunile cu animale din mijlocul naturii în locul talk-show-urilor televizate din mijlocul Bucureştiului e un motiv de îngrijorare. Citește mai departe 

Mi-era dor 4

Din: 3 July 2010

În ultimele săptămâni am retrăit experienţa lecturii din adolescenţă, a lecturii pentru plăcerea cuvântului scris. Ieri am terminat de citit Alexis Zorba, a lui Nikos Kazantzakis. Ediţia din 1969, în traducerea lui Marcel Aderca.

Mi-am dat seama abia după câteva pagini bune ce m-a cucerit într-atât. Nu era doar povestea, altminteri captivantă, cât mai ales limbajul, limba română în care era tradusă cartea. A fost primul text pe care l-am citit în ultima vreme în care am regăsit limba română care m-a îndrăgostit de disciplina Limba şi literatura română în liceu. O limbă curată, ne-englezită, ne-internetizată, ne-clişeizată.

O lectură senzaţională, nu în sensul cretin, tabloido-otvist actual, ci în sensul senzaţiilor de bucurie pe care mi le-a dăruit. Să citeşti de dragul cuvintelor a ajuns la fel de greu cu a asculta de dragul lor. Citește mai departe 

Lecturi 7

Din: 24 August 2009

Sunt la 2 Mai şi mai fur ultimele câteva zile de vacanţă, aici şi în Vamă. Şi am iar noroc de o carte excelentă. Cu precedentele două, din periplul francez, n-am fost inspirat. “Sirenele de pe Titan”, a lui Kurt Vonnegut, mi-a plăcut mai puţin decât oricare dintre cărţile lui pe care am apucat să le citesc. A doua, Fima, a lui Amos Oz, m-a pierdut treptat până când am renunţat la ea pe la jumătate.

Acum m-am întors la revelaţia acestei vacanţe, Irvin D. Yalom şi mă bucur, la recomandarea Gabrielei, colega mea de la Erudio, de “Plânsul lui Nietzsche”. Plânsul e mai rafinat decât minciunile, şi cu o încărcătură psihanalitică mai interesantă, căci acţiunea e plasată la Viena, în 1882, la începuturile carierei lui Freud. El este dealtfel unul dintre personajele romanului ce îi are ca actori principali pe încă necunoscutul, pe atunci, filozof Nietzsche şi pe doctorul Joseph Breuer, mentorul lui Freud. Citește mai departe 

Ca şi plecat 6

Din: 22 July 2009

Vineri plec în concediu. Mi-e foarte dor de relaxare în normalitate. Mă pregătesc de tranziţie de luni, de când n-am mai deschis televizorul. Şi n-o să-l deschid până plec. M-am apucat să citesc frenetic, aşa cum fac doar în concedii. Cu plăcere, cu patos, pâna mă transfer tot în carte. Mă fac mai bun şi apoi mă întorc aşa în lumea reală. De aceea o fac mai mult în concedii, pentru că acolo, lumea reală mi se potriveşte aşa. Aici, lumea reală mă cam dă cu capul de pereţi. Citește mai departe 

Din curiozitate 14

Din: 16 July 2009

Mă întreb de ceva vreme cum să insuflu mai multă curiozitate copiilor mei. Mă refer mai mult la curiozitatea practică. Mi-e un pic peste mână să despic conceptul dar n-am încotro. Eu mi-am construit lumea din jurul meu, limitele ei şi limitele mele în ea, experimentând practic tot ce am vrut să aflu, să cunosc – oameni, sporturi, locuri, lucruri etc.
Pentru mine, viaţa merită trăită în primul rând din curiozitate. Citește mai departe 



↑ Sus