There is always a way to be better.

Cosmin Alexandru [Old] | There is always a way to be better.



Dar mulți 7

Din: 18 December 2012

„România, mereu surprinzătoare“, slo­ganul sub care încercam acum câțiva ani să ne vindem țara, ne-a trădat, ofe­rin­du-ne, pe 9 decembrie, o surpriză foar­te neplăcută. În câte țări din lumea ci­vilizată numărul parlamentarilor poate varia cu 25% în funcție de scorurile par­tidelor participante la competiția elec­torală? Și în câte parlamente din lumea civilizată poți ajunge parlamentar cu o mie de voturi? Mă întreb așa, din po­li­tețe.

Răspunsul e evident: o Lege electorală tâmpită, ca multe alte legi date de oa­meni nepricepuți, neinteresați și ne­sim­țiți. Faptul că avem o clasă politică afa­ră din lumea civilizată e un rezultat fi­resc al faptului că asta nu-i interesează pe prea mulți români. O dovadă în plus e o privire peste ratingurile te­le­vi­ziu­ni­lor din seara zilei de 9 decembrie.

Credeți că am stat toți cu sufletul la gu­ră să vedem exit-poll-urile? Nu chiar. În seara alegerilor, între orele 21 și 22, cel mai mare rating, de departe, adică aproape dublu față de următorul clasat, l-a avut Kanal D, cu un reality-show, Ochii din umbră. Despre ce e vorba în emisiunea care a surclasat masiv re­zul­tatele alegerilor parlamentare? Citez din descrierea de pe acasă.ro: „Cu ajutorul camerelor ascunse de filmat, al de­tec­tivilor și al dispozitivelor de urmărire, emisiunea încearcă să răspundă tu­turor solicitărilor telespectatorilor: de la angajatorul care vrea să-și testeze angajatul la soacra care vrea să-și ve­rifice nora, la copilul care nu înțelege de ce tatăl sau mama nu-l mai iu­besc“. Citește mai departe 

Eu vara nu tac 7

Din: 6 December 2012

Eram liniştit când m-am aşezat la scris. Acum nu mai sunt. Voiam să scriu despre echilibru. Într-o doară, am googălit cuvântul. Primele două intrări sunt de pe ioniliescu.wordpress.com. Hai mai dă-o dracu’, mi-am zis. Au terminat şi conceptul ăsta? Gândindu-mă mai bine, răspunsul e da.

Astă vară am făcut ceva ce n-am mai făcut de ani buni. Am luat atitudine, insistent şi tranşant, împotriva demersului USList de a îngenunchea instituţiile statului şi de a-l înlocui pe preşedinte nesocotind regulile democratice. Nu schimbarea unui om politic cu altul mă îngrijora, ci maniera discreţionară în care s-a încercat acest lucru.

Nu mai pretind de ceva vreme guvernanţi utili, dar nu pot rămâne indiferent în faţa unora iresponsabili. Aşadar am pus tunurile cu argumente pe ei, în special pe Ponta şi Antonescu, în postări zilnice pe Facebook, spre suprinderea multora dintre cele câteva mii de prieteni virtuali şi reali.

Fie că mă știau din viata politică, business sau programe de leadership, probabil că aveam asociată cu imaginea publică o alură de echilibru și echidistanță care era pusă acum la încercare. Cum, însă, am luat atacul asupra instituţiilor foarte personal, am taxat atacatorii tot personal. Că nu există reponsabilităţi în general. Am început prin iunie: Citește mai departe 

Frica de democrație 3

Din: 7 August 2012

În ziua referendumului, am ales să fiu ob­ser­va­tor într-o secție de la marginea orașului Giur­giu. Am întrebat un coleg localnic care sunt cele mai problematice zone și mi-a fost indicată asta, ca fiind una cu an­tecedente de mită și scan­daluri electorale. N-am în­tre­bat de detalii, dar ceva pro­ble­me trebuie că vor fi fost în trecut, pentru că preşedinta secției de votare era a treia per­soană numită, cu doar câ­teva zile înainte, pe funcție, după ce precedenții doi pre­șe­dinți numiți dăduseră bir cu fu­giții. Din fericire pentru toată lu­mea, nu am apucat să constat nicio ne­re­gu­lă. Toți cei care au participat la vot s-au com­portat întru totul civilizat și respectuos.

Însă, încă înainte să văd alegătorii, am văzut comisia formată din reprezentanții partidelor în secția de votare. A fost pentru prima dată de când mă știu când am văzut, în România, oa­meni cu putere și autoritate cărora le e frică să fure. Foarte frică. Președinta secției de votare ne-a spus de la bun început că to­tul trebuie să se desfășoare cu cea mai mare corectitudine și legalitate posibile, pentru că, sub nicio formă, ea nu vrea să se trezească cu DNA-ul sau procuratura pe cap, să ajungă pe YouTube sau pe la televiziuni. Am rămas perplex. Citește mai departe 

Pentru democrație sau pentru Băsescu? 47

Din: 24 July 2012

Mă întreb, pentru cei mai tineri, care nu au trăit mineriadele pe pielea lor, oare cu ce seamănă zilele astea? Ei cum ar putea afla ce începe cu ce se întâmplă de două luni încoace? Noi am văzut în anii ‘90 democrația distrusă cu bâta, iar distrugerea validată cu votul. Acum e distrusă cu parlamentul și se pregătește a fi validată tot cu votul.

Am cântărit îndelung tot ce am aflat des­pre subiect, ca să iau o decizie finală des­pre participarea mea la referendum. Obi­ectivul principal pentru mine și pentru România pe care mi-o do­resc e ca Traian Băsescu să rămână președinte. Nu pen­tru el, dar e singura poziție din care le poate da, îm­preună cu oficialii UE, pes­te degetele obraznice și ires­ponsabile celor care nu doresc o Românie aliniată principiilor, normelor și ins­tituțiilor europene. Dacă Băsescu e demis, toți suntem dați la o par­te din Europa și din speranța unui viitor mai bun. Pentru mulți ani.

Așadar, obiectivul prim nu e ca Băsescu să rămână președinte în glorie, câștigând referendumul la număr de voturi. Eu în­țeleg că domnia sa își dorește și ne cere asta, dar problema mea nu e cum să fac ca să îl ajut pe el, ci cum să fac ca să mă ajute el pe mine, că ăsta ar trebui să fie rolul unui politician. Nu risc siguranța mea și a lumii mele pe scorul lui, căci nu victoria lui mă animă, ci obligația și da­toria lui de a rămâne la post și de a apăra statul de drept împotriva celui mai fu­ribund atac din ultimii 22 de ani. Citește mai departe 

Dincolo de limite 51

Din: 10 July 2012

Ce țară! În articolul de acum două săptămâni scriam că suntem pe drumul corect. Acum nu mai suntem nici măcar pe drum. Suntem în bălăriile democrației, de unde legile, ins­ti­tu­ți­ile și Constituția se văd ne­clar, doar în depărtare. În jur e plin de șobolani care mă­nâncă furnici. Adevărul e că mi-a scăpat complet mag­ni­tu­dinea semnificației pla­gia­tului lui Ponta. Era doar pre­ambulul nemasterului din Ca­tania. Care e preambulul unei guvernări nefaste.

Oricare dintre oamenii de afaceri pe care îi cu­nosc n-ar angaja niciodată un om care minte în CV. Iar despre unul care își trece în CV un master pe care nu l-a făcut sunt convins că și-ar avertiza prietenii și partenerii. Acum, omul ăsta ne reprezintă pe toți. Zice că mer­ge la Bruxelles și prin toate capitalele im­por­tante ale Europei ca să ne refacă imaginea și credibilitatea pe care ni le-a stricat Băsescu. Victor Ponta se consideră întruchiparea cre­di­bilității și ne spune asta senin, zâmbind și pri­vindu-ne în față.

De aici încolo nu mai e nicio limită de trecut. Orice impostură devine posibilă, valabilă și va­loroasă. Eu chiar nu mai știu cum să mă așez. Prietenii mei, care au muncit 8 ani la un doctorat ne­plagiat, sau colegii mei de la mas­terul adevărat, de 2 ani, ca­re nu era un curs de vară, ei ce fac? Cum se uită la tim­pul muncit, la sacrificiile fă­cute? Zicem toți „am fost niș­te boi“ și mer­gem mai de­par­te?

Ne creștem copiii spunându-le „lasă, tati, nu te lua după ce am făcut eu, da­că vrei să ajungi cineva, uită-te la ăsta, la Pon­ta, el e cel mai tare!“? Iar când ne întâl­nim cu parteneri de afaceri străini lăsăm pri­virea în jos și ne scuzăm, că e un accident po­litic, care de fapt nu ne reprezintă, că nu sun­tem toți hoți și mincinoși? Citește mai departe 



↑ Sus