There is always a way to be better.

Cosmin Alexandru [Old] | There is always a way to be better.



Poveste cu final nefericit 3

Din: 12 November 2013

„Din Coreea până în SUA, toată lumea m-a întrebat de Dracula. Nu putem renunţa la acest mit. Construim şi un circuit al castelelor Dracula.“. Citatul aparține doamnei ministru delegat pentru IMM-uri, me­diu de afaceri și turism. Din­colo de faptul că doamna mi­nistru se exprimă pe pagina de Facebook ceva de speriat, afinitatea domniei sale față de Dracula reprezintă per­pe­tuarea unui eșec pe nedrept asumat de către România.

Dacă cel mai bun fel în care suntem în stare să ne pro­movăm către străini e printr-o poveste in­ventată tot de ei despre noi, viitorul nu sună bine deloc. Că doamna ministru nu e în stare să scrie corect nicio propoziție, darămite o po­veste, asta e clar. Că nici șeful domniei sale, primul între miniștri, nu e în stare să scrie o poveste și atunci copiază una, și asta e clar.

Dar, totuși, țara asta are nevoie de o poveste în care să creadă și care să-i adune energiile înspre ceva. Dracula e o poveste foarte bună, ca multe alte povești de la Hollywood, dar ea are rost pentru România doar dacă e un ca­pitol dintr-o poveste mai mare. Nu dacă e po­vestea.

Povestea României USL-iste e „Jos Băsescu“. Patetică, perdantă și inutilă. O poveste ade­vărată nu e despre jos, ci despre sus. Și pen­tru că un exemplu face cât o mie de ex­plicații, am să fac o paralelă cu Chile. Un stat care a ieșit din dictatură în 1989 și care numără azi 17,5 milioane de locuitori. Hai să vedem cum arată o poveste în sus. Citește mai departe 

Șah cu table 5

Din: 19 March 2013

Dacă Vasile Blaga câștigă șefia PDL, partidul e sortit pieirii. Dacă Vasile Blaga nu câștigă șefia PDL, partidul e sortit pieirii. Acesta e rezultatul unui management politic perdant al principalului partid de dreapta din Ro­mânia, atâta cât poate fi definită dreapta la noi.

Din postura de câștigător, Blaga nu poate duce partidul nicăieri. N-are carismă, n-are rezultate, n-are votanți, n-are viitor. E doar muncitor și perseverent. A avut, în perioada mandatului de ministru la Interne, un vârf de notorietate și apreciere. Pe care, însă, n-a știut să le păstreze și să le fruc­tifice. De atunci, percepția publicului des­pre el a coborât și va continua să o facă. E un politician al trecutului. Al trecutului în care a avut succes datorită unei competențe foarte importante. Aceea de bun or­ga­ni­za­tor al activului de partid. Aici, Blaga a fost cel mai bun om al PDL și un contributor important la rezultatele partidului din 2004 și 2008. Din păcate, PDL de azi n-are in­s­pirația PDSR de acum douăzeci de ani, care nu și-a pus nicio secundă problema să-l aleagă pe Cozmâncă președinte de partid.

Calitățile organizatorice ale lui Blaga sunt, totodată, și motivul pentru care, dacă el pier­de, partidul riscă să intre în colaps. Vic­toria reformiștilor ar fi foarte potrivită pen­tru imaginea partidului înspre electorat, i-ar da un suflu nou de atractivitate, dar ar ridica enorme probleme de organizare a trupelor. Intelectualii nu sunt oameni de te­ren, iar victoria unui partid în alegeri se de­cide pe teren. Nu la televizor, pe bloguri sau pe Facebook. Citește mai departe 

Bilet de adio 24

Din: 21 April 2010

În numărul de luni al Revistei Forbes a apărut un material în care am fost inclus şi care se referă la o durere mai veche a mea, despre care am mai scris: lipsa de strategie, de orice strategie, a României. Articolul lui Andrei Năstase, din care puteţi găsi un fragment aici, se numeşte “România doar pe termen scurt” şi descrie foarte bine capcana din care nu putem ieşi de 20 de ani.

Nu e prima dată când suntem într-un ciclu electoral în care un partid sau o alianţă deţine puterea prin toate pârghiile ei: preşedinţie, parlament şi guvern. Că nici în astfel de condiţii nimeni nu poate propune o strategie coerentă pe termen mediu şi lung mi se pare foarte dezamăgitor. Faptul că toţi îşi concentrează energiile exclusiv pe presiunile şi crizele fiecărei zile, fără să dea semne că înţeleg sau coordonează şi viitorul apropiat, nu ne lasă nici o şansă. Citește mai departe 

Cultura business-ului 13

Din: 2 February 2010

Pentru mine, ziua de luni a fost una foarte importantă. A însemnat întoarcerea în postura de antreprenor de dezvoltare. Am mai urmat calea asta între 1992 şi 2005 creând şi aducând pe prima poziţie în piaţa de cercetare de marketing compania GfK România.

Apoi însă mi-am îngăduit luxul unei perioade lipsite de grijile expansiunii şi ale luptei pentru cote de piaţă. Am ales calea unei consultanţe individuale pe parcursul căreia m-am putut ocupa felurite proiecte şi experienţe interesante, pentru clienţii mei sau pentru propria mea curiozitate. Mi-am completat înţelegerea felului în care brandurile şi oamenii comunică şi relaţionează. M-am împărţit între Brandivia şi Asociaţia Erudio. Asta mi-a îmbogăţit perspectiva, însă mi-a grăbit şi nerăbdarea de a o fructifica la o scară mai mare. Citește mai departe 

O ţară de nota 10 25

Din: 22 December 2009

(Articol apărut în numărul din 22 decembrie al Revistei 22)
Statul român, în accepţiunea lui de aparat administrativ, a demonstrat în ultimele două decenii că materia în care a dovedit cea mai consecventă performanţă este aceea de a ne complica vieţile. Mai întotdeauna în regim de urgenţă, în regimul ordonanţelor de urgenţă. Din ce în ce mai multe legi, norme de aplicare ce se bat cap în cap, instituţii care se suprapun şi se contrazic, structuri parazitare, reglementări stufoase şi ambigue. Un întreg hăţiş pe care statul l-a creat într-un fel în care un cetăţean sau o firmă să nu se poată descurca decât apelând mereu la stat. Un sistem în care statul nu consumă resurse în primul rând pentru subiecţii lui, ci mai ales pentru funcţionarii lui, pentru propria perpetuare şi extindere. E un cerc vicios care trebuie rupt.

Ce-ar fi dacă, la 20 de ani de la revoluţie, ne-am propune să facem din România o ţară de nota 10? Nu doar la figurat, ci şi la propriu. O ţară împărţită în 10 regiuni administrative, condusă cu 10 ministere şi colectând doar 10 taxe. O ţară în care orice text de lege să nu aibă mai mult de 10 pagini iar orice contract cu o autoritate publică să fie publicat pe internet în maximum 10 zile. Citește mai departe 

Vom rămâne fără cuvinte 12

Din: 30 October 2009

(Articol apărut în numărul din 27 octombrie al Revistei 22)
Am lucrat mai bine de 12 ani în cercetare de piaţă, adică în studierea atitudinilor, obiceiurilor şi preferinţelor românilor. Pe baza acestei experienţe aş risca o predicţie. Dacă am propune unui eşantion reprezentativ pentru populaţia României să asocieze sintagma „politician român“ cu 50 de calităţi ale unui om, bunul simţ nu s-ar situa în primele 49. Şi totuşi, doi dintre candidaţii la preşedinţie s-au gândit că bunul simţ este ceea ce-i reprezintă cel mai mult pe ei, ca oameni politici, pentru a ne conduce.

Am putea considera că e doar o eroare de poziţionare. Am mai putea gândi că, de fapt, e doar un exerciţiu mimetic: candidaţii au intuit sau au aflat că asta e ce îşi doresc cel mai mult românii de la un politician şi atunci au riscat o ofertă. Dincolo însă de motivele lor, eu m-aş apleca puţin asupra consecinţelor. Citește mai departe 

Am o propunere 13

Din: 9 July 2009

(Articol apărut în numărul din 7 iulie al Revistei 22)
M-am tot gândit cum s-ar putea crea un sistem în care administraţia centrală să poată beneficia de expertiza mediului privat corporatist în chestiuni de management, eficienţă şi organizare, fără a fi obligată la depolitizare. Şi am imaginat o soluţie în care toată lumea să aibă de câştigat, fiecare parte contribuind cu ceva. Prin părţi înţeleg pe de o parte managerii privaţi competenţi, pe de cealaltă miniştrii şi alţi lideri politici. Nu în ultimul rând, mă aştept să avem de câştigat şi noi, cei care ar trebui să ne bucurăm de rezultatele cooperării eficiente între cele două, azi, tabere. Citește mai departe 

Listă de priorităţi 1

Din: 3 July 2009

La invitaţia Ziarului Financiar, săptămâna trecută am participat la o întâlnire a Clubului Business Magazin, având ca temă căutarea unor soluţii pentru ieşirea României din criză. Subiectul fiind foarte ambiţios, am intervenit destul de puţin în discuţie. Ceilalţi participanţi au fost: Andreea Voinea (Director Executiv HR, BCR), Aliz Kosza (CEO Fabryo), Teo Păduraru (Director Kingwich), Marius Stăncescu (Partener RIFF Holding) si Radu Furnică (CEO LDS/Korn Ferry).

Esenţa conversaţiei a apărut în suplimentul ZF de săptămâna aceasta. Redau în continuare fragmentul în care mi-am exprimat opinia: Citește mai departe 



↑ Sus