There is always a way to be better.

Cosmin Alexandru [Old] | There is always a way to be better.



GOmentorship 3

Din: 3 November 2010


Aseară am trăit o experienţă foarte frumoasă. Am fost invitat să vorbesc în cadrul unui eveniment GOmentorship. Frumuseţea experienţei a fost dată de calitatea deosebit de bună a publicului şi atmosfera creată într-un loc cu totul special de care, până aseară, habar n-am avut: sala de lectură a Facultăţii de Litere din Bucureşti.

Cum îi spuneam şi doamnei profesor universitar Zoe Petre, care a fost primul dintre vorbitori, sala m-a impresionat în aşa măsură încât mi se părea că are valenţe de obiectiv turistic, că e demnă de vizitat pur si simplu.

Când am mai găsit-o şi plină de peste 150 de tineri interesaţi de mentorat, asta mi-a ridicat nivelul emoţiilor până la cota de avarie. Am avut însă norocul să vorbesc ultimul, aşa că m-am putut obişnui cât de cât şi cu emoţiile mele şi cu aşteptările lor.

M-a ajutat mult şi cel de-al 700-lea prieten al meu de pe Facebook, care mi-a acceptat prietenia chiar ieri dimineaţă. Îl ştiu doar după pseudonim, Ivcelnaiv, şi i-am cerut permisiunea de a-i citi două dintre zecile de poezii de o frumuseţe rarisimă de care m-am bucurat pe site-ul său. Citește mai departe 

Manifest pentru minoritari 14

Din: 21 October 2010

România e dominată acum de o clasă socială care consideră că trebuie să i se dea. Nu are importanţă de unde şi de la cine, contează doar să primească ceea ce ea crede că i se cuvine.

Mentalitatea asta nu se poate schimba, cel puţin nu după o viaţă întreagă de primit. Acest comportament poate înceta doar când sacul s-a golit. Iar el e pe cale să se golească. Din fericire pentru noi, ceilalţi, care n-am considerat niciodată că cineva ar trebui să ne dea ceva doar pentru că existăm.

Noi am fost tot timpul minoritari în ţara noastră. Mult mai minoritari decât minoritarii care ne reprezintă, mai nou, în majoritatea ţărilor europene. Cred că noi am fost, de fapt, cei mai minoritari, dacă pot îndrăzni să spun astfel. Nu fac din asta un titlu de glorie, încerc doar o distincţie care poate fi utilă într-o alegere. Citește mai departe 

Romanian Piano Trio 2

Din: 9 September 2009

Ieri seară, la Sala Palatului, la un concert din cadrul Festivalului Enescu, 3.500 de oameni am aplaudat şi am ovaţionat minute în şir trei tineri muzicieni români: Alexandru Tomescu (vioară), Răzvan Suma (violoncel) şi Horia Mihail (pian).

M-am simţit mândru că sunt român când ei au fost încurajaţi frenetic, de o Sală a Palatului plină ochi, să vină la bis şi să îşi dea din nou măsura măiestriei şi a talentului.

Formula în care cei trei cântă – Romanian Piano Trio – tinde să devină mai mult decât un act muzical. Ei sunt pe cale să creeze un fenomen cultural datorită felului inovator în care fac muzica simfonică accesibilă cunoscătorilor şi mai puţin cunoscătorilor.

I-am auzit, cu altă ocazie, intrând în dialog cu publicul înaintea unui concert la Ateneu. Sunt foarte oocidentali în comportament şi aspiraţii. Vor să împrietenească muzica clasică cu tinerii, cu oameni pe care pănă acum rigiditatea sălilor de concert i-a pus pe fugă. Au tot ce la trebuie pentru asta: sunt instruiţi, curajoşi, proaspeţi şi deschişi.

Ei reprezintă în muzică ceea ce România ar avea nevoie în fiecare domeniu de la tânăra generaţie.

Aseară au avut în faţă un public fericit să le recunoască şi să le răsplătescă valoarea. Citește mai departe 



↑ Sus